Anul bun se cunoaște din prima zi, nu?

Săptămână de vacanță la Viena, bifat tot ce era pe listă, schimbare de an în locația preferată cu băiatul meu cel drag, reîntors la realitate și lipsa laptopului timp de 9 zile. Ionuț – cred eu – i-a ros cablul (exagerez, evident) și până am comandat- primit altul am stat cuminte.
Ăstea enumerate mai sus s-a petrecut în intervalul în care am lipsit de aici. Am uitat de tras concluzii (am fost prea ocupată cu mucii inexistenți ai fiului meu) am uitat de făcut liste noi pe anul care a început. M-am bucurat de zile frumoase cu oameni dragi mie. De locuri pe care le iubesc. Și cu cât stau și mă gândesc mai mult cu atât îmi dau seama că nu prea am ce spune sau planifica. Pentru că în 2011 am stat cu agenda la purtător și în final toate s-au așezat după vrerea lor. Am fost într-o continuă plimbare. Am văzut. Așa că zic așa: dacă anul ăsta, 2012-le adică, îmi aduce măcar jumătate din ce am trăit în ălalalt, o să fiu o Alexandră cu gura până la urechi zi de zi! Evident, ceea ce vă doresc și vouă!