0

După o plimbare pe malul marii, apare mereu soarele (în capul meu)

 

M-am trezit de cu bună dimineaţă nervoasă. Am un vecin care ascultă în fiecare zi, exact la ora 8 o piesa foaaarte rock şi ca să fie meniul complet, o mai şi lălăie pe lângă. Cineva s-a apucat de bătut covoare aşa că deşteptarea mea a fost un deliciu. Şi cum ziua bună de dimineaţă se cunoaşte, am continuat în acelaşi ritm (hard core adică). Plimbare pe acelaşi traseu ca în ultimele 2 sătămâni, joaca de-a „recuperatorul” de bani de la clienţii răposatului Urban, avem, dar nu de dat, hai mâine (sau mai bine niciodată). Şi umblînd aşa, de zăludă (merită însă să le văd faţa de pe care se şterge orice zâmbet când păşesc în magazine! Merită aşadar toţi banii – pe care oricum nu-i primesc 😉 am ajuns pe mal de mare.

M-am pus pe o bancă, m-am uitat în jur şi nu ştiu, aşa parcă din senin, toate au început să aibă sens. Pozitiv adică. La naiba cu toate. Le rezolvăm noi cumva. Închidem Urban? Deschidem altceva. Dar avem ceva ce nu ne poate lua nimeni. Şi pot să vin de câte ori pe zi vreau, să stau cu burta la soare şi să admir ceea ce alţii văd doar în vacanţe sau fotografii. Nu?

0

Urban goes to sleep…

Am trăit 6 luni cu visul devenit realitate. Ne-am bucurat, am pus tot ce am avut mai bun, inspiraţie, imaginiaţie, ore de muncă, drag… am realizat o revista care a trăit 4 luni. 4 ediţii una mai frumoasă ca cealaltă (nu, nu o spun doar eu), un motiv în plus să fiu convinsă că pot face orice, oriunde.

Din păcate însă m-am trezit la realitate, cu un minus în banca şi în suflet. Treaba a rămas pe loc şi bate înspre tras în jos.  Motivele sunt multiple şi unul mai adevărat ca altul: criză, echipă de vânzări slabă sau pur şi simplu neinteresată (atâta timp cât leafa merge şi timpul trece, noi muncim cu voie bună), competiţie, piaţă atât de aiuristică încât ar putea face cu uşurinţă obiect de studiu pe marketing…

Regrete? Nu, nu am. Am trăit 6 luni fantastice, am învăţat cât alţii într-o viaţă (da, şi greaca mea e în sfârşit înţeleasă de localnici 🙂 iar drumul este deschis. Şi am în sfârşit timp să mă ocup de ceea ce îmi place mult, mult de tot. Să stau la soare şi să scriu.

Bye, bye but welcome back!