După o plimbare pe malul marii, apare mereu soarele (în capul meu)

 

M-am trezit de cu bună dimineaţă nervoasă. Am un vecin care ascultă în fiecare zi, exact la ora 8 o piesa foaaarte rock şi ca să fie meniul complet, o mai şi lălăie pe lângă. Cineva s-a apucat de bătut covoare aşa că deşteptarea mea a fost un deliciu. Şi cum ziua bună de dimineaţă se cunoaşte, am continuat în acelaşi ritm (hard core adică). Plimbare pe acelaşi traseu ca în ultimele 2 sătămâni, joaca de-a „recuperatorul” de bani de la clienţii răposatului Urban, avem, dar nu de dat, hai mâine (sau mai bine niciodată). Şi umblînd aşa, de zăludă (merită însă să le văd faţa de pe care se şterge orice zâmbet când păşesc în magazine! Merită aşadar toţi banii – pe care oricum nu-i primesc 😉 am ajuns pe mal de mare.

M-am pus pe o bancă, m-am uitat în jur şi nu ştiu, aşa parcă din senin, toate au început să aibă sens. Pozitiv adică. La naiba cu toate. Le rezolvăm noi cumva. Închidem Urban? Deschidem altceva. Dar avem ceva ce nu ne poate lua nimeni. Şi pot să vin de câte ori pe zi vreau, să stau cu burta la soare şi să admir ceea ce alţii văd doar în vacanţe sau fotografii. Nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s