Chiar așa :)

Reclame

(ATENȚIE) Un post… cât o zi de post

Ziua am început-o într-o pasă bună. Câteva ore mai târziu, pasa bună s-a transformat într-una foarte bună iar acum, la ora la care scriu textul acesta, e de-a dreptul excelentă. Azi am aflat că altcineva - înafară de prietenii mei dragi mă citește! Cineva, un cineva pe care nu-l cunosc personal, a găsit blogul meu... Citește în continuare →

Despre Maria

Pentru că astăzi sunt într-o forma e x c e l e n t ă m-am gândit să împărtășesc nu doar gânduri ci și muzică. Essex Green e formația care îmi amintește de 2006-le vienez, de concerte bune, nopți pierdute prin Chelsea sau Flex (Viena, again), de ceasurile petrecute la cafea cu lapte și de... Citește în continuare →

Visez…

... la o zi de vară. Azi mi s-a făcut dor de stat cu burta la soare, de plimbat pe malul mării, de stat în apă până mi se zbârcește pielea... Mi-e dor de colțurile noastre de Evia (insula pe care mi-am petrecut ultimii doi ani din viață dacă nu e clar deja), de mirosul... Citește în continuare →

Despre intimitate, lipsa ei și probabil niște hormoni

Chiar azi când mă gândeam că în ultimele zile nu mi s-a întâmplat nimic demn de menționat, nu m-a enervat dar nici nu m-a bucurat nimic în mod extraordinar, da, tocmai astăzi bum, m-a lovit o chestie. Figurat vorbind. Mi-am dat seama că unul dintre lucrurile care mă calcă total, dar total pe nervi în... Citește în continuare →

Julie, Julia și pofta… de scris

Azi am văzut filmul "Julie and Julia", delicios de-a dreptul, și mi-a venit pofta. De scris. Pentru că m-am regăsit în ceea ce spunea Julie (e nevoie de un dead line pentru ca să mă /se țin(ă) de treabă 🙂  Dacă nu am un deadline, nu lucrez. Găsesc motive să atârn degeaba prin casă, merg... Citește în continuare →

Lenea-i mare, bat-o vina …

Da, stiu, mă repet de o bună bucată de vreme, dar se pare că n-am scăpare din ghearele ei. Ale lenii adica. Poate doar dacă m-as putea mobiliza la scris așa cum o fac atunci când e vorba de alte păcate (de ex. cum am umblat azi o oră jumate fără un scop anume ca... Citește în continuare →

A la greque, continuarea

Am revenit așadar, cu multe zile mai târziu decât planuisem inițial (mi-e foarte greu să mă mobilizez și să fac blogul ăsta mai activ ... dar despre asta, în alt post). Recunosc, m-am distrat copios citind interviul din Ev Z. Am o plăcere perversă (ar spune unii) cand vine vorba de luat peste picior nația... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: