Despre intimitate, lipsa ei și probabil niște hormoni

Chiar azi când mă gândeam că în ultimele zile nu mi s-a întâmplat nimic demn de menționat, nu m-a enervat dar nici nu m-a bucurat nimic în mod extraordinar, da, tocmai astăzi bum, m-a lovit o chestie. Figurat vorbind. Mi-am dat seama că unul dintre lucrurile care mă calcă total, dar total pe nervi în societatea asta (în care între noi fie vorba, încerc să mă păstrez nu să mă integrez) e verificatul ciorbei vecinului. Mai pe înțeles, băgatul nasului unde nu îți fierbe oala. (văd că am rămas marcată de filmul Julie&Julia că numai de mâncare îmi arde) Grecii au un talent înăscut din a-și da cu părerea despre tot ce nu îi privește. În special despre chestiile care nu îi privesc. Le place să știe. Să îți dea sfaturi. Să îți inunde intimitatea („e….intimitate? ce-i aia?”), să scobească fiecare ungher cu dezinvoltură și să nu priceapă nici în ruptul capului că unele chestii sunt doar ale tale. Gânduri. Dorințe. Idei. Nu pot să priceapă nici de ce ai vrea să ții unele lucruri doar pentru tine din moment ce ei sunt faimoși pentru conversațiile purtate în stradă sau între balcoane (nu avem nimic de ascuns!) Nu pot să priceapă că unora nu le face absolut nici o plăcere din a împărtăși detalii intime despre – spre exemplu, cum te gândești să dai naștere sau care e în opinia ta cea mai bună soluție pentru hrănirea unui nou născut. Li se pare total aiurea să strâmbi din nas dacă îți ating burta de gravidă. Fără să întrebe. Te trezești dintr-o dată cu un set (în cel mai bun caz, doar un set) de mâini atingându-ți abdomenul și orice reacție de a ta, trezește automat întrebări la care poate un om normal (cu noțiuni de intimitate) nu are chef să răspundă. Mi s-a întâmplat în magazine, pe stradă iar în grupul de prieteni, nu mai vorbesc… Da, maica-mea spune că hormonii sunt de vină, din cauza lor mă enervez, din cauza lor nu pot să îi înțeleg pe oamenii ăștia cărora le place să afle și să te atingă. Exact.

Poate că are dreptate. Poate că sunt eu mai afurisită. Poate sunt eu prea închisă la minte, văd doar stereotipuri peste tot, nu pot să recunosc oamenii deschiși și prietenoși… blah, blah, blah. Poate că așa e.

Din fericire, în imediata vecinătate am parte de oameni care văd lucrurile ca mine. Consortul e și el iritat de prea multă intervenție în viața lui, a mea, a noastră. Soacră-mea e o tanti mișto care își vede de treabă, nu își dă cu părerea și se enervează și ea odată cu mine… soooo not greek… Da și atunci de ce mă enervez eu în loc să zic un „mulțumesc?” Un mulțumesc pentru că în raza mea de fiecare zi nimanui nu-i pasă prea mult de ce fac eu și înafară de un viitor tată nerăbdător, nimeni nu-mi mângâie burta…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s