Vine ori ba?

Depresia. Pentru că despre ea e vorba. De la începutul celor nouă luni de sarcină m-am pregătit psihic pentru ceea ce mi s-a spus că va urma după naștere. Printre altele: zile de depresie, grele și lungi. Provocate de schimbare, responsabilități, nesomn, hormoni sau toate împreună.

Adevărul e că era pe cale să mă apuce o tură de isterii mai degrabă decât depresie încă din prima zi la maternitate. Salon pentru șase persoane (șase sau patru, diferența e doar la preț – aproximativ 800 de euro – pentru că grecoaice gălăgioase găsești peste tot). Toate proaspete mămici la care în fiecare seară s-au strâns în medie cam 10 indivizi și individe. Zece de persoană ca să fim înțeleși. Familie, prieteni, cunoștiințe. Și dă-i și povestește și miră-te de bebeluș, atingeți cu toții mogâldețele bătrâne de câteva ore, râdeți tare, veseliți-vă. După ce plecau musafirii – mult după ora de închidere și doar după amenințările „bodigardului” de pe etaj începeau inevitabilele (și interminabilele) discuții despre scutece, metode de alăptare, kilogramele bebelușilor, pompe electrice sau manuale… etc. Ora 23, greu să ții capul sus – pornesc televizoarele (cele două din salon).  Așa de pornite încât acopereau fără problemă discuțiile despre cele menționate mai sus. Într-un capăt telecomanda era mânuită de o soacră vajnică, venită să o îngrijească pe noră, în alt capăt, o mamă isterică. Și tot așa cu zgomot pe fundal până după miezul nopții când ne erau livrați bebelușii.  în niște cărucioare de-mi aminteau de navetele spațiale din Star Trek) și dă-i cu plânsete și scâncete. Ora 3. Plânsete. Guri înfometate în căutare. Ora 5. Alte plânsete, aceiași. 6 dimineața, primul televizor se deschide. Cu volum. Ora 7 mic dejun. Ora 8, plânsete. Ale mele și ale lui. Istovită – aproape de leșin. Și asta înmulțit cu patru nopți. Luni am ajuns acasă. Cea mai frumoasă zi de luni.

Și odată dată cu venirea acasă am intrat în perioada „care va urma”. De atunci ziua mea se împarte în intervale de trei ore. Somn, mâncare, mârâială (puțină, doar atât ca să ne amintească nouă că e doar un omuleț care are nevoie de atenție), scutece și biberoane. Dacă îmi spuneai acu’  vreo două luni că toată roboțeala asta o să-mi placă la nebunie, ți-aș fi râs în nas. Dar în mod neașteptat – de mine mai ales, îmi place la nebunie. Aș da orice să nu se mai termine. Mor după fiecare miros lăsat în urmă de bebe (da, da știu sună ciudat, dar serios că așa e!), mă topesc la fiecare grimasă, număr de zeci de ori degețele, mă pierd cu orele în contemplare. Așteptam și eu depresii și tristeți – văzute de alte noi mămici ca fiind parte a cotidianului – și am primit ore de bucurie. Sunt obosită, nițel, așa cât să simt că totuși am schimbat „banda” vieții, că sunt pe alt drum acum. Sunt și puțin melancolică – văd cu ochii mei cum un pui de om crește la mine în brațe și visez cu ochii deschiși. Sunt însă al nabii de norocoasă. Consortul se agită-n sus și-n jos să ne facă pe plac, participă activ la fiecare moment și nu mormăie nici dacă e trezit de 10 ori pe noapte (de cele mai multe ori de mine, pentru ca am tot felul  de întrebări care-mi frământă mintea…) Soacra, well, uitați de stereotipul soacrei a la Greece, băgăcioasă și cu opinii despre tot și toate. Soacră, mamă de băieți. Există e drept, însă departe de lumea mea. A mea ajută și nu comentează. Participă activ dar cu limite. Adică da, sunt o norocoasă care primește ajutor din toate părțile și care e departe de orice fel de depresie. Oare mai vine?

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Vine ori ba?&8221;

  1. daca asa stau lucrurile, ceea ce e supermegafain ;-), eu as zice ca nu mai vine nicio depresie sau a fost, nu s-a simtit bine pe la voi pe-acasa si a plecat numaidecat.

    pupilici & multe, multe ganduri cu zambete si soare!

    Apreciază

  2. Nu mai vine depresia ! 🙂
    Ti-am spus eu ca vor urma momente minunate….si esti de abia la inceput, stai sa vezi cata fericire va urma …
    Pupici multi pentru Ionut !

    Apreciază

  3. Iti spun eu cand vine depresia…cand are vreo 2 ani jumate si trebuie sa spui in fiecare seara povesti cu…tine-te bine….” in gura presei” si ” happy hour” si uneori si cu Mircea Badea ( care ascunde frecvent ” in gura presei ” cel putin asa spune fiul meu…). Si asta seara de seara si zi dupa zi….au trecut deja luni de zile….am ramas fara inspiratie…AJUTOOOOOOOOOOOOOORRRRRRR…………….

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s