Relaxarea a ajuns acasă

Sau mai bine zis, la mine acasă. Și asta de când îi am pe ai mei aici. Aș fi nedreaptă dacă n-aș recunoaște meritele lu’ soacră-mea care de când am născut se dă peste cap să îmi facă viața mai ușoară dar … parcă nimic nu se compară cu o supă de-a mamei sau o glumă de-a lui tata. Mai ales când au trecut mai bine de cinci luni de când i-am văzut ultima dată. Au ajuns vineri seara după un maraton de 15 ore de șofat (tata e de părere că ce-i sigur e sigur și anume, mașina lui și el- șofer) și de atunci da, relaxarea e la mine acasă. Am parte de liniște și ore frumoase, mâncare bună și show live. Ca să înțelegeți mai bine partea cu show-ul trebuie să știți că tata la cei aproape … xx de ani ai lui (mă omoară dacă îi dau vârsta în vileag 🙂 ) a început să învețe limba greacă. Anul trecut, după prima lui vizită la socrii și-a dat seama că nu poate, dar chiar așa, nu poate să nu comunice și prin urmare s-a înarmat cu cărți și cd-uri. De doamna Răbdare a uitat, dar dânsa oricum n-a fost niciodată feblețea lui… Se mai enervează că nu pricepe, se agită rău de tot, și acum, la cea de-a treia vizită a lui se descurcă binișor. Merge singur la piață, se întreține cu prieteni și vecini iar cu socrii, ce mai, conversația e un deliciu. În teorie, comunicarea există, vorbesc unii cu alții, în practică însă fiecare înțelege ce vrea. Socrul e și el mare vorbăreț, așa că e distractiv de-a binelea să-i vezi pe cei doi în acțiune, mâini, picioare, gesturi, toate resursele comunicaționale adunate la un loc și rezultatul, oh, rezultatul mă trimite de cele mai multe ori pe podea. De râs. Dacă toate ăstea sunt stropite și cu niște vin roșu sau țuică bătrână („de-o vârstă cu fiică-mea!”) atunci chiar dacă se comunică pe frecvențe diferite, toată lumea se simte extraordinar. Cui îi mai pasă de ce zice unul sau altul? De când a venit stă la socrii – pe mama o țin la mine ca ajutor- și, cum spune el își exersează greaca („Io-nțeleg tot, mai greu cu zisu’… dar tot zic, așa cum știu”)

S-a nimerit ca mamele să fie amândouă tăcute. Nu se omoară după conversații și discuții și chiar dacă ar vrea să comunice una cu alta, există bariera limbii. Așa că ele se înțeleg altfel. Probabil cum doar mamele o pot face… Cel mai elocvent exemplu e o întâmplare din vară când tații au plecat pe ceva coclauri la plimbare și mamele au rămas acasă. Ajunsă și eu mai târziu le-am găsit pe amândouă la masa din curte, cu câte o cafea în față într-o tăcere deplină. Când am întrebat-o pe mama ce au făcut atâta vreme singure fără traducător, răspunsul a venit ca din pușcă: „Am stat și am zâmbit una la alta!” How easy is that?

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Relaxarea a ajuns acasă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s