Marea patruzeceală

În ultimele trei săptămâni mă ciocnesc aproape zilnic de un verb. Antipatia este reciprocă. El îmi trezește zâmbete ironice în timp eu îi provoc sughițuri. Pentru că toată lumea îl pomenește în prezența mea. „Να σαραντίσω”, care între noi fie vorba e un verb deghizat și inventat, în traducere liberă … „să patruzeciesc”. Adică să aștept să treacă primele patruzeci de zile de după nașterea odorului, când, oficial, am voie și eu și bebelul să ieșim din casă. Pentru că se înțelege, în primele patruzeci de zile n-are voie să mă vadă nici lumina soarelui, nici vecina de peste drum. Nu am voie să întind rufele micuțului la uscat, la vedere (!!!), nu am voie să-l scot la plimbare (ce blasfemie!), sunt murdară. Suntem. În pofida privirilor și vorbelor aruncate de cunoscuți și mai ales cunoscute, eu n-am patruzecit. Am paisprăzecit de nevoie și de somn și neforțată de nimeni. Adică în primele două săptămâni am ieșit doar puțin din casă, doar atât cât să-mi cumpăr o pereche de pantofi – ajută la moral și să-mi văd niște prieteni. În rest, am dormit și am drăgălit. Și de aproape două săptămâni piticul a scos și el nasul la aer. Și îi place iar stelele nu i-au furat ochii (ăsta e alt motiv pentru care e bine să adopți patruzeceala 🙂 )

În Grecia marea patruzeceala e pusă la loc de cinste. Am primit-o cu fundă și recomandare de la una bucată pediatră cu pretenții, de la oameni cu școli înalte și de la fete mai tinere decât mine. Să nu ies cu piticul afară timp de patruzeci de zile chiar dacă termometrul arată 25 de grade și soarele bate la geam mi se pare sadic. Să mă țin cu dinții de niște tradiții care poate și-au avut sensul acu’ vreo câteva generații mi se pare de prost gust. Pentru amândoi.

Din fericire, soacra și bunica râd de astfel de practici. Consortul de-abia așteaptă să încalce niște reguli și să provoace frisoane celor mai conservatori așa că sunt pe teren sigur. Așa de sigur încât aseara am profitat de intervalul 21-24 în care el doarme (v-am spus deja că Ionuț al meu are ceas atașat și program ca la carte?) și am ieșit la o cină asortată cu un pahar de vin – el și unul de apă plată – eu.

Iar astăzi cele șapte ore dormite în intervale de câte patru nu mi se mai par așa de puține…

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Marea patruzeceală&8221;

  1. Si pe la noi e un obicei similar… de 6 saptamani, insa poate la tara se mai respecta. Iti face preotul „molitva” cand iesi din spital si foaie-verde:)

    Apreciază

  2. Pingback: Ş A S E | Aventuri în Ouzoland

  3. Pingback: De sezon |

  4. Pingback: De rămas bun |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s