Îmblânzirea țațelor (din viața mea)

În ultima vreme, unde îmi întorc privirea, hop și ea. Țața.

Mama spune că țața de Grecia nu se deosebește cu mult de cea de-acasă. Adică vrea să afle tot – și se descurcă de minune la asta, are mereu un sfat pregătit pentru tine – de cele mai multe ori ți-l servește pe un ton de știe tot și mai ales, oh, mai ales, are o voce de-ți vine să-ți iei lumea-n cap. Sau cel puțin ăstea de aici.  Și ca să fiu rea, mai adaug doar că țațele de Grecia, și mai ales cele de care mă tot ciocnesc mai au în comun un dos mare cât o zi de post. Asortat cu o mustață.

În ultima săptămână, mai mult ca oricând m-au iritat îngrozitor două muieri, amice de-ale lu’ soacră-mea cu care, credeți-mă, nu am simțit niciodată nevoia să îmi împărtășesc experiențele sau dorințele. Și totuși ele insistă. Una dintre ele se apropie mereu tiptil de mine, abordează o față serioasă și un ton pe măsură și  dă-i cu sfatul. Înainte de nuntă îmi explica importanța unor aranjamente florale cu paiete și funde rozalii, când am fost însărcinată îmi povestea despre cum trebuie să stau în casă la lăsarea întunericului – să nu ma prindă nu știu ce spirite – iar acum, acum a început cu sfaturile legate de copil. Cum nu e bine să povestesc despre cât de cuminte e Ionuț al meu pentru că… ține-ți-vă bine, o sa fie deochiat și nu o să mai doarmă bine noaptea iar în final, evident se va transforma în cel mai rău copil. Tot ea – o mare fană a patruzecelii, evident, mi-a spus că pielea bebelușului trebuie ferită de lumină și de soare cel puțin până împlinește trei luni. Și că totuși dacă insist să îl scot afară când bate vântul trebuie să am în minte faptul că e pe jumătate grec și deci, mai sensibil. No comment.

Cealaltă, oh cealaltă e o minune de femeie. Mi-a stricat deja două vacanțe pe care le plănuisem în timpul sarcinii – a speriat-o pe soacră-mea așa de tare cu povești despre avorturi spontane încât biata a insistat, ca niciodată, să nu plecăm nicăieri… iar acum, well, acum e în faza în care vrea să mă convingă de cât ar fi de bine să-i dau lui Ionuț un frate/ sora/ ce-o fi și asta cât de curând. La anu’ chiar. De ce o fi așa de important pentru ea aspectul ăsta… mă depășește.

Când cele două se limitează la a da sfaturi, mai rezist cum rezist tentației de a le spune câteva de sănătate. Ca de la țață la țață (mă adaptez ușor 🙂 ), că altfel oricum n-ar pricepe. Când însă încep cu tot felul de întrebări adâncite în viața privată („Ce-i aia?”, ar spune orice grec care se respectă) atunci… da, atunci pur și simplu mă uit la ele ca proasta, ca și cum n-aș fi auzit și zîmbesc. Funcționează de fiecare dată.

P.S. Soacră-mea mi-a spus că amândouă tantile pun comportamentul ăsta pe seama originii mele negrecești. Bun așa. 🙂

Anunțuri

Un gând despre &8222;Îmblânzirea țațelor (din viața mea)&8221;

  1. dos mare cât o zi de post. Asortat cu o mustață cu paiete și funde rozalii…… ..haaaaaaaaaahahahhahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar
    Bine faci cand pui fata de „nu inteleg si nici nam auzit” sa ramai asa cum esti ada!!!!!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s