Poză

Am primit o leapșă (cât am așteptat eu momentul asta! 🙂 ) de la Alina și m-am pus pe căutat. Cică să postez cea mai reușită poză făcută de mine... Recente, n-am. A trecut perioada când eram numită micuța japoneză - pentru că eram nedespărțită de aparatul de fotografiat și pozam tot ce îmi ieșea... Citește în continuare →

Reclame

Despre grăsuți, arome și alte porcării…

Nu-mi plac copii grași. Nu cred în povestea gras înseamnă sănătos - o fi fost așa pe vremea lui bunică-mea când sărmanii copii nu prea aveau de ales între meniuri și orice rotunjime era motiv de bucurie. Și neplăcutul de mai sus nu îl aplic doar copiilor după o anumită vârstă. Pentru că nu-mi plac... Citește în continuare →

Buletin de Halkida

Gata! E oficial. Am buletin de Halkida! Azi am mers la poliție - din nou și cinci minute mai târziu am ieșit în legalitate... Numa' bine că fiind acolo am aflat și despre cele necesare pentru pașaportul lui Ionuț (pașaport pe care îl putem face însă de-abia după botez, până atunci piticul meu, oficial, n-are... Citește în continuare →

Tra la la la la

M-am trezit în cu piesa asta în minte. Prima dată la șase, apoi la nouă. Am ținut-o tot așa întrega zi și adevărul e că mi-a dat o stare vecină cu energia produsă de o cafea tare (cu lapte... hmmm, de când n-am mai băut o cafea... ) Drumurile mi s-au deschis pe fundal muzical:... Citește în continuare →

Ia hârtia de unde nu-i (text care mă nedumirește și pe mine)

De vreo două săptămâni am reînceput activitatea mea "preferată" și anume umblatu' după hârtii. Oficiale. Ionuț o să aibă pașaport românesc. Asta e o decizie pe care am luat-o în familie încă de dinainte de a se naște pruncul cu ochi albaștri. Așa cum am decis că piticul nostru o să înțeleagă românește (eu îi... Citește în continuare →

Drumurile mele toate…

În fiecare dimineață de la ora 10 fix suntem afară. Eu și Ionuț. Ne pornim devreme ca să nu ne prindă arșița (da, aici e cu adevărat vară!) și avem deja un traseu preferat. O plimbare de aproape două ore - având drept țel... ...și care în primele și ultimele 15 minute (până ajungem la... Citește în continuare →

Țara arde, baba scrie povești…

Baba fiind eu, se înțelege. De ieri seară primesc e-mail-uri întrebătoare de peste tot: Ce se întâmplă la voi, în Grecia? Care e situația? Ce a fost ieri la Atena? și de tot atâtea ori am dat neputincioasă din umeri - nici gând de scris răspunsuri. Este a treia oară în viața mea când trec... Citește în continuare →

(pentru unele) vara e ca iarna…

În Grecia a venit vara. Oficial, am intrat în luna mai, și cu grade multe (eu care nu sunt o mare fană a anotimpului cald spun ca-s multe, localnicii sunt însă de părere că mai e loc...) După un 1 mai petrecut în familie - o zi absolut perfectă! azi am restrâns cercul și am... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: