Drumurile mele toate…

În fiecare dimineață de la ora 10 fix suntem afară. Eu și Ionuț. Ne pornim devreme ca să nu ne prindă arșița (da, aici e cu adevărat vară!) și avem deja un traseu preferat. O plimbare de aproape două ore – având drept țel…

…și care în primele și ultimele 15 minute (până ajungem la țintă) se lasă cu nervi scăldați în cele mai pure cuvinte de ocară (dacă m-ar auzi mama cu siguranță aș încurca-o!) Astăzi de exemplu, făceam slalom printre mașinile parcate care pe unde. Coboară Alexandro de pe trotuarul îngust, urcă-te la loc, ocolește motocicletele parcate peste tot, întoarce-te din drum pentru că e blocat și așa mai departe. La un moment mă pregăteam să trec strada când, în fața mea, și-a găsit loc de parcare un nene. Pe trecerea de pietoni ca să fim înțeleși. M-am uitat la el, s-a uitat la mine. A zâmbit. Eu nu. Am împins căruciorul puțin ca să priceapă că da, pe aici se va trece. A zâmbit mai departe. Eu nu. Am mai împins o dată transformer-ul. El a continuat să zâmbească tâmp iar cireașa de pe tort a venit ca o bombiță în direcția mea când individul a deschis gura. „Vreți să treceți pe aici? Stați să mă mut mai încolo…” Și s-a mutat reușind în final să ocupe doar o jumătate de trecere de pietoni…

(Imaginile de mai sus sunt problema mea de fiecare zi. Făcute săptămâna trecută, luna trecută sau chiar azi, tot acolo suntem… pe trecerea de pietoni adică…)

Reclame

2 gânduri despre „Drumurile mele toate…

Adăugă-le pe ale tale

  1. Eu cred ca ai ratat esentialul din pozele de mai sus. Mai ales din prima: soarele, marea, palmierul:)
    Da-le naibii pe celelalte. Crezi ca in alta parte e mai bine? Nu. Doar ca te strecori printre masini ca sa ajungi in Rahova de pilda.. Nici nu vreau sa-mi imaginez:)

    Apreciază

  2. Hahaha, da, din nou Ralu vede partea plina a paharului… Chestia e ca si eu ma bucur de palmieri, soare si mare da’ e greu ca naiba caruciorul ala! Problema mea is anii aia multi petrecuti prin alte parti unde trotuarele is trotuare, parcarile is parcari. Cred ca eu de fapt la locatiile alea ma raportez… tzzz, snoaba 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: