Despre grăsuți, arome și alte porcării…

Nu-mi plac copii grași. Nu cred în povestea gras înseamnă sănătos – o fi fost așa pe vremea lui bunică-mea când sărmanii copii nu prea aveau de ales între meniuri și orice rotunjime era motiv de bucurie. Și neplăcutul de mai sus nu îl aplic doar copiilor după o anumită vârstă. Pentru că nu-mi plac nici bebelușii grași. Să nu mă înțelegeți greșit, niște cărniță rotunjită și moale, atâta cât să-i strângă șosetuța piciorușul și să dea nițel p-afară, dă bine. E adorabil. De reclamă. Umpicuț de pielcuță moale și pufoasă ne place tuturor, un obrăjor ca mărul, sunt imagini asociate cu bebelușii. Și e frumos, recunosc. Atâta timp cât e moale și pufos și nu păstos și … prea mult. Dar în fond cine sunt eu să spun cât e de mult prea mult, nu? Știu, cu afirmațiile ăstea o să-mi pun în cap multă lume. Dar nu mă pot abține. Merg zilnic la plimbare cu Ionuț și peste tot văd cărucioare pline cu bebeluși … uriași. O fi al meu prea mic? M-am întrebat eu stresată nevoie mare… Nu. Mi s-a confirmat și de alte persoane: bebelușii sunt tot mai mari și mai grași. Copiii, la fel.
Deformat de grași. Am încercat să-mi amintesc copii de care am avut eu grijă în timpul studenției la Viena. Nu, nu erau așa. Privesc fotografii cu bebeluși ai prietenilor, nu, nu sunt așa. Și totuși?
Am început să întreb în stânga și-n dreapta, ce mănâncă? Piciul se apropie de momentul magicei diversificări – adică o să înceapă să mănânce și altceva, nu doar lapte și aici, aici teama mea începe să prindă contur. Iar de când pediatrul mi-a spus că de la patru luni vom introduce în alimentație nușh’ ce fel de creme de vanilie și alte arome, am stări vecine cu leșinul. Ionuț va trebui să mănânce niște prafuri pe care le voi clăti în apă caldă și care se vor transforma în materie cremoasă? El să mănânce niște chestii la care eu nici în glumă nu mă uit? Adică în loc să-i fierb un morcov o să-i fierb apă cu arome? Hm… Presimt că o să duc o bătălie crâncenă cu dânsul chiar dacă o să fie ca și cum m-as bate cu Moș Crăciun (pentru că îi seamănă…). Cercetarea continuă, aștept sugestii…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: