0

Pana mea (de inspirație)

În mintea mea e pauză de câteva zile bune. Nu am inspirație. Deloc. Am proiecte în lucru – vorba vine și nu sunt în stare să mă adun și să le concretizez. Când a fost prea cald – săptămâna trecută – am dat vina pe cele peste 30 de grade. M-au moleșit rău de tot. Între timp temperaturile au devenit normale dar eu tot acolo sunt. În pauză adică. Lâncezesc (intelectual) de dimineața până seara. Plimb căruciorul, încerc să termin o carte începută în urmă cu vreo 3 luni, îmi organizez și reorganizez dulapurile, cânt din ălea copilărești, fac planuri de vacanță și aștept să (mi) se întâmple ceva (un șut spre exemplu) ca să revină acasă responsabilitatea și cheful (de scris)
Și cum în vara asta în program sunt trecute printre altele și mersul la plajă, vreo două nunți și un botez, familie și prieteni care vin în vizită, e semn că voi intra probabil în normal abia în septembrie…

3

Fără titlu (pentru că m-am emoționat)

Primul eveniment al verii, atât de așteptat moment, s-a dus așa cum a venit. Repede. Prea repede. Am petrecut sâmbătă la nuntă cu o poftă incredibilă și ce-aș mai fi tras de ore … să le mai întind măcar cu câteva minute pe fiecare. A fost prima dată când eu și domnul K. am avut poziție oficială la un astfel de eveniment: am fost nași. Și ne-am luat rolurile în primire, fiecare după cum i-e stilul. Eu, cu prea mare responsabilitate, el, the g(r)eek style. A uitat tot ce era de uitat, a încurcat tot ce se putea încurca și la final (în combinație cu mirele) i-a îmbătat pe toți. El și-a revenit abia ieri…
Am petrecut bine. Cu telefonul la cingătoare (vorba vine), sperând că Ionuț, fericit că petrece prima noapte la hotel pe malul mării, își va urma programul din ultima luna (somn de la 22 la 6) și nu-i va da de furcă lui bună-sa (și respectiv mamei lui petrecărețe). Am socializat, am dansat, am cântat, am băut (câtiva litri buni de apă) și m-am emoționat… Mi-au dat lacrimile când am văzut mireasa (nu o zic doar pentru că e de-a noastra, dar chiar a fost cea mai frumoasă!) și încă o dată când am văzut cum o privește mirele.
Și mi-am dat seama (again and again) că oricât de mult miștocărim noi tot ce-i în jur, de la obiceiuri la persoane, oricât am comenta și oricât ne-am plânge, în final, pentru noi doar mirele și nașul sunt cei care contează…

2

Mondenități …

Mă pregătesc intens (psihic) pentru primul eveniment al verii. Căsătoria unor prieteni foarte dragi. Evenimentul, la care nici nu visam în urmă cu nici doi ani, are loc mâine. Am emoții cum nici la nunta mea n-am avut … și gânduri așa de întortocheate de nu-i cale să le aștern aici. Pentru că ar suna ieftin și aiurea (asta mi se întâmplă de fiecare dată când sunt extrem de fericită și vreau să o știe toți!) Așa că o să aștept să(-mi) treacă și o să revin …