Întrebare la ceas de seară

Buna Maia, bunu Tinu, mătușa Dea și unchiu’ Ioka sunt în Grecia de 10 zile. Nu locuiesc la mine.
I-am trimis la țară, la socrii, în casa de la malul mării. De ce i-aș înghesui în apartamentul meu de la bloc unde am parte de vecini galagioși (povestea cu vecinii e aproape gata, vine!!!) și unde oricum am doar o amărâtă de canapea extensibilă? Așa că am preferat să-i știu acolo și să merg în fiecare dimineață și eu (cu Ionuț și cu muntele aferent de haine pentru călcat, activitatea preferată a mamei chiar și în vacanță). Bun, întrebarea care se pune (și a fost rostită cu voce tare de către consort, mirat și el nevoie mare) e cum naiba se înțeleg ai mei cu socrii? A trecut aproape un an jumătate de la prima întâlnire, de atunci s-au mai văzut de câteva ori și totuși bariera limbii încă există. Cel puțin când suntem noi acolo, apelează mereu la traducător. La mine adică. Când nu sunt…se pare că n-au nici o problemă.
Tata, bunu Tinu, se bagă în seamă cum poate. E faimos în satul socrilor. Toți povestesc despre el, se distrează pentru că (cică) le spune bancuri și glumește într-una. Mama, buna Maia, nu prea vorbește și totuși a petrecut o seară cu sor-mea și soacră-mea și s-au distrat (zic ele) de minune. Dea și Ioka vorbesc germană, engleză doar din filme și totuși se ajută între ei la tradus. Sâmbătă tata și Ioka au plecat împreună și l-au ajutat pe socru’ la magazin. Cum au priceput ce li s-a spus, mister mare, cert e că au venit acasă râzând și cu chef. Astăzi tata s-a dus cu un văr de-al crețului meu soț să cumpere un bec pentru farul mașinii lui soacră-mea. Când i-am întrebat cum s-au înțeles și de fapt cum de a priceput unul ce vrea ălalalt, au râs și au spus că se înțeleg minunat. Fiecare pe limba lui. I-am sunat acu’ jumătate de oră (încă sunt stresată, șase oameni, trei limbi, nici una comună!). Cică au plecat la cină. Se auzeau râsete în spate și voci. Trei vorbe-n românește, alte trei în grecește, câteva furculiționisme și poate un pahar de țuică pentru încălzire și … da, într-adevăr cine are nevoie de traducător?

Reclame

3 gânduri despre „Întrebare la ceas de seară

Adăugă-le pe ale tale

  1. Am trecut prin asta cu socrii mei care nu stiu boaba de engleza.Au reusit sa se inteleaga cu socrii cumnatei mele,care sunt italieni la origine ,stabiliti in State de foarte multa vreme.Probabil ca inrudirea limbilor latine a ajutat,dar au fost momente de confuzie lingvistica care au dat nastere la glume si buna dispozitie mai mult decat orice altceva.Asta dovedeste ca romanii se pot descurca pe oriunde in lume…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: