Rear window made in Greece

Unul dintre filmele mele preferate e “Rear window” sau “Fereastra din spate”a lui Hitchcock. M-a fascinat din totdeauna subiectul – fotograful imobilizat în casă care își pierde vremea spionându-și vecinii – și mi-am dorit să am parte măcar o dată de un apartament care să ofere așa o vedere largă în casele de vis a vis. O mică maniacă voyeuristă- după cum m-a catalogat domnul K.
Și cum în viața mea aproape toate cererile îmi sunt ascultate (e drept, înca am probleme de formulare așa că de multe ori potriveala din gând sfârșește prin a fi diferită de realitate) iată că a venit momentul “ferestrei din spate”. Pentru mine, cu bonus.
Cum blocul în care locuim e pitit printre alte clădiri și toate-s aproape aproape, văd și aud multe. În spate, balconul de la dormitor e la trei metri de ferestrele unei case în care locuiește familia tipică de greci – mama, tata și copii stau la etaj, bunica la parter. Au mereu storurile lăsate, așa că mă simt ca la un film fără imagini, doar cu sonor. Gălăgioși nevoie mare, știu exact ce au de mâncare în fiecare zi, știu când se ceartă, când pleacă de acasă, când vin. În dreapta față, balconul meu e lipit de cel al unei gaști de români. Radioul meu de fiecare zi. Nu schimbăm decât politețuri pentru că au obiceiul fascinant de a asculta manele de dimineața până seara și vor ca tot blocul să le audă. M-am isterizat o dată în direcția lor și de atunci relațiile n-au mai evoluat.
Tot balconul din față se învecinează cu o altă casă. Big brother-ul meu personal. Fascinația mea și a fiecărui vizitator ce-mi trece pragul. Serialul meu de fiecare zi. Film color cu sonor. Cum ieși din bucătăria mea pe balcon, dai în spațiul de joc al Vecinilor. Cu v mare, da, pentru că așa ceva n-am mai văzut. Ca să vă lămuresc – că de mult îmi stă mintea la ce văd eu în fiecare zi: în urmă cu vreo două luni, în casa respectivă s-a mutat o familie care își duce viața pe terasă. O terasă generoasă (comparativ cu al meu spațiu exterior), o adevărată sufragerie de vară, în care își petrec toată ziua (și toată noaptea). Spațiul nu e nu știu ce, estetic vorbind. Lipsesc finisajele, pe jos e beton, zidurile sunt doar cărămizi. Cu toate minusurile, stăpânii și-au amenajat cuibul: o masă acoperită cu o față de masă din dantelă, scaune set, o canapea, televizor, ventilator, ceva papagali și canari plus o grămadă de alte boarfe dosite strategic pe un fotoliu. Să nu uit de mileul și bibeloul de pe televizor – care l-au marcat rău de tot pe soțul meu. (“Ăștia chiar au sufrageria-n balcon!!!”)
Personajele? Până nu demult, o tanti ostenită, un nene burtos și flegmatic (care fac pariu că are unghiile de la degetele mici luuunnngi, dacă înțelegeți ce vreau să spun…), doi puștani de vreo 8-9 ani și o domnișoară sexoasă rău, blondă și într-o afișare continuă de pijamale cu inimioare roz. De vreo lună au mai apărut în peisaj o băbuță și o altă duduie gravidă și ai alți doi copii. Unul de vreo nouă luni și altul de vreo doi ani. Bun, acum închipuiți-vă adunătura asta de oameni, plus musafiri, zi de zi și seară de seară, pe balcon. Mă scuzați, în sufrageria de vară. Tantile fumează într-una, nenea se uită la televizor (sonor dat la maxim) sau îi ceartă pe copii (așa paletă largă de înjurături mai rar mi-a fost dat să aud!), bunica îi învață pe cei mici cum să aprindă bricheta (n-am crezut când mi-a spus sor-mea, a trebuit să o vad cu ochii mei) și seară de seară îi leagănă în cărucior pînă adoarm. Ieri îl ținea pe ăl mai mic în brațe, atârnat peste balustrada balconului, și numărau mașinile.
Bineînțeles că și ei se delectează cu imagini din bucătăria mea – da, big brother-ul e reciproc. Trei pași mai aproape și am fi ca o mare familie. Cu domnul K. avem deja pariurile noastre – eu cred ca individul e tatăl tuturor copiilor din casă, și ai doamnei blonde, care-i servește de soție și ai duduii gravide. Soțul meu e sigur că la iarnă indivizii în cauză vor găsi o metodă de a transforma balconul într-un spațiu locuibil și la temperaturi mai joase. Și tot el crede că tanti cea blondă are cea mai mare colecție de ursuleți kitchoși din Halkida. Cică îi atârnase la uscat într-o zi… un balcon plin de ursuleți roz și inimioare atașate. Din păcate (?) am ratat episodul.
Azi dimineață ne-am întâlnit și pe stradă. Nenea și tanti cea blondă îi încărcau în mașină pe toți cei patru plozi. Ne-am salutat și am zâmbit politicos, așa ca niște vechi prieteni de apartament cu bucătăria comună. Serialul continuă…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Rear window made in Greece&8221;

  1. Pingback: Rear window made in Greece - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s