30 fără 2 (luni) și 7 (zile)

Am primit zilele trecute o leapșă de la Ralu – cea la care mă gândesc de fiecare data când se apropie ora mesei – și mi-a plăcut tare mult ideea. Așa poftă de scris m-a apucat, că nici Johhny băiatul cu doi dințișori nu mă poate opri. M-am proptit în camera lui, el e prins într-un proiect ce implică niște ursuleți și două mașini așa că pentru cel puțin jumătate de oră e liniște și pace.
Voiam la un moment dat să încep anapoda povestea, cu 30 fără 2 (luni) și 7 (zile) și să o iau de aici. M-am amețit complet și nici măcar fiul meu n-are atâta răbdare… Așa că am regândit întreg conceptul – în timp ce aranjam cuburile în ordine descrescătoare și iată ce a ieșit:
La 1 an, zice mama, eram blondă și nu-mi plăceau merele cu biscuiți.
La 2 ani m-a dus la nașă-mea unde, am vrut să rămân, de bună voie și nesilită de nimeni, peste noapte. Până să ajungă ai mei acasă, am ajuns și eu. Flirtasem pentru prima dată cu un băiat de p-acolo și l-am rugat foarte frumos să mă ducă la casa mea. Mă răzgândisem. Și tot la doi ani am rămas bâlbâită în urma unui accident de mașină.
La 3 ani alt accident de mașină mi-a redat vorbirea cursivă. Și de atunci nu m-am mai oprit. Tot la 3 ani băgam spaima în copiii de la grădiniță, eu cu altă Alexandră. Aveam și un soț pe care îl schimbam cu rândul și îmi amintesc de ziua în care am fost soție și i-am pregătit pește la prânz…
La 4 ani îmi spărsesem capul de câteva ori deja și iubeam vacanțele la Cluj, la bunicii de la Cluj, la cel mai Bunic din lume.
La 5 ani am început să merg la ore de engleză în privat. Profesoara, o femeie extraordinară, locuia undeva la naiba-n praznic. Și avea vecin, un ditamai doberman-ul cu care mă drăgăleam eu – la propriu de fiecare dată când mergeam la ore. Între timp engleza e tot preferata mea dar câinii nu mai îmi plac așa de mult.
La 6 ani jumate am mers la școală, generală numărul 3 din Piața Traian. Acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată. În ordinea înălțimii, el stătea în prima bancă, eu în penultima. Asta nu l-a împiedicat să-mi care plasa cu echipamentul sportiv. L-am revăzut 20 de ani mai târziu și am rămas cu gura căscată. Era asistentul dentistului.
La 7 legam și dezlegam prietenii, făceam dictare la lumina lumânării și ascultam alături de Nana (a treia mea bunică) Radio Europa Liberă la un aparat pe baterii.
La 8 ani m-a prins revoluția la Cluj. Eram la prietenele mele din scara vecină și îmi amintesc perfect televizorul alb negru pe care se lățise fața speriată a lui Ceaușescu. A fost cea mai lungă vacanță din viața mea și pentru prima data voiam să las Clujul și să plec acasă!
La 9 ani, primul an de după revoluție am gustat din plin desene animate la kilogram.
De la 10 la 14 îmi amintesc coșmarul provocat de profa de mate din gimnaziu, o teroare-n mov care m-a bântuit și mi-a distrus toate vacanțele din cei patru ani. Pentru că aparent eram proastă, mamă-mea a încercat să mă deștepte trimițîndu-mă la nu mai puțin de 5 profesori de matematică cu care făceam ore în timpul liber. Rezultatul a fost evident: am reușit să trec în fiecare an clasa, dar în același timp am ajuns să urăsc din tot sufletul tot ce ține de materia cu cifre și teoreme. Pe lângă asta, la 13 ani m-am îndrăgostit prima data cu adevărat, la Cluj, și povestea cu Gălbenuș (ăsta era numele de cod) m-a ținut până pe la vreo 25. Din cauza lui, în liceu, nici nu concepeam să petrec vacanțele altundeva decât pe aleea din Grigorescu și tot din cauza lui am luat drumul Clujului când a venit momentul să plec la facultate. Tot atunci, în perioada aia, cumpărase tata o cameră video pe care am înregistrate momente memorabile: Alexandra organizând spectacole în care le distribuia în roluri pe verișoare și chema la vizionare tot neamul.
La 15 ani am intrat la liceu. La Loga, în Timișoara, școală cu fițe pentru cei mai buni. Eram o tolomacă, totally nerd – evident picată ca din altă lume. Punctele mele forte, matematica (!!!) și literatura universală. Amoruri pe coridoare – pentru alții, eu visam la Cluj iar când n-o făceam, vorbeam la telefon cu un băiat ce-mi plăcea. Mult. Chestia e că la telefon vorbeam, când dădeam unul peste altul pe coridoare (a, nu v-am spus? Eram la același liceu…), luam figură pioasă și închideam clonțul de nu puteai smulge nimic de la mine. Ale tinereții valuri le făceam însă la Cluj unde eram în elementul meu, cu oameni de care acum mi-e foarte dor.
La 16 ani am mers pentru prima dată la mare cu gașca. Ne-au trimis paznici și un set de bunici pe care cred sincer că i-am disperat. Și i-am ajutat să îmbătrânească cu cel puțin câțiva ani. Dar ne-am distrat al naibii de bine ascultând Nirvana și făcând baie în curte, cu apă încălzită în butoaie…
La 17 și la 18 am început să visez serios la plecarea la Cluj. Motivul? Nume de cod: Gălbenuș. Un arogant la picioarele căruia picau toate și el le culegea cu zâmbetul pe buze. Numai pe mine mă ignora constant, să mai cresc, zicea el.
Așa că la 18 ani jumate am intrat la facultate. La Cluj, evident. Am cunoscut oameni faini, am făcut o groază de prostii și am rănit în stânga și-n dreapta, ca o răsfățată scăpată de acasă ce eram. Am bătut recordul de stat trează și mers direct la cursuri după un weekend alb. Am inhalat fum cât pentru zece vieți, noapte de noapte, în Music Pub. M-am lecuit – aproximativ – de amorul adolescentin dar am dat peste altele. Am crescut.
La 19 de ani eram studentă și la drept iar la 20 am plecat la Chicago peste vară. Eu și un alt amor. De-al meu. Că de-al lui mă îndoiesc să fi fost. Am străbătut America de la est la vest, am cheltuit tot ce am câștigat și m-am întors acasă patru luni mai târziu cu trei valize uriașe și un fund pe măsură. Pe măsura 12 (cam 42-ul european)
La 21 de ani am început să lucrez, ba la ziar, ba la Șapte Seri, ba la amândouă. M-am lăsat de drept și bine am făcut. Am început să mă agit cu evenimente, am dat în boala TMBASE care m-a ținut ani buni, am făcut trasee Timișoara- Cluj pâna la refuz.
La 22 am terminat facultatea. Am fost în Olanda, am legat o prietenie ce încă durează. Am trăit o vară fantastică, din care două săptămâni au fost de poveste, cu un alt băiat bun. Tânăr, mult prea tânăr pentru mine sau, eu, bătrână, prea bătrână pentru el, singurul om care-mi mai ridică din când în când întrebarea, cum ar fi fost dacă…
La 23 am plecat în Germania la un stagiu de practică. Atunci m-am îndrăgostit de țara aia, de oamenii de acolo și încă visez, spre oftica soțului, la ordinea lor nemțească. Am cunoscut oameni care-mi sunt aproape și cărora le sunt aproape, o adevărată cealaltă familie a mea. Tot la 23 m-am țăcănit complet și am devenit rebelă cu o cauză – să le demonstrez alor mei că NU au dreptate. Așa că mi-am pus lumea-n cap pentru un amor care era din start destinat să eșueze. 23-ul m-a prins în plin elan radiofonic. Aș fi dormit în cabina de emisie…
La 24 m-am ambiționat și în umbra amorului ăluia ratat am plecat la Viena, la master.
La 24 eram acolo, înconjurată de o groază de oameni minunați care mi-au schimbat viața și felul de a vedea lucrurile. Am început cariera de baby sitter – singurul mod în care îmi puteam finanța ieșirile nocturne tot mai dese. La 25 am avut o întâlnire de gradul trei cu Gălbenuș după care m-am lecuit definitiv. Mă apucase între timp un alt amor, un vienez, băiat bun în felul lui dar care nu-mi dădea atenție. Nu mi-a dat deloc în doi ani de zile. Consortul promite că odată-ș-odată îl va întâlni și-i va da o bere. Drept mulțam pentru ignorat(ul meu).
La 26 nici nu bănuiam ce îmi va aduce vacanța de vară din Grecia alături de Maria. Mi-a adus un băiat bun, așa cum își doreau pentru mine și mama și buna de la Cluj. Cel mai bun băiat. În câteva luni, câte? Trei? Am terminat cu școlarizarea, am închis ochii și m-am aruncat înainte.
27 m-a găsit în Grecia. Am picat din cer într-o lume cu totul nouă. Nu vorbeam deloc limba lor și mă încăpățânam să-i schimb pe ei în loc să mă adaptez eu. Până la final de an, demisionasem de la o revistă locală și o pornisem pe a mea. În continuare, căpoasă. Iar asta (mi-)a adus pieirea (revistei). Dacă ar fi să o mai fac o dată, acum că mi-am învățat lecția, aș face o revistă de pițipoance și bârfe, pupincurisme hard core de m-ar știi tot târgul (în sensul bun:)
La 28 m-am măritat. Un eveniment plin de floarea soarelui și mirosind a mare. Rămăsesem și însărcinată între timp, așa că luna de miere, cea pe care o visez eu, o voi face probabil după 30. Am mers însă la București. Într-un final. Am jucat blowling – cu burta la gură, la propriu și am văzut ce se întâmplă în Que Passa (a rămas să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat de nu era Ionuț pe drum).
La 29 am născut. Am un copil minunat, cuminte – ce-i aia lipsa de somn?, vioi asemenea lui bunu Tinu, adorabil și cu zâmbetul pe față de dimineața până seara. Sunt casnică, mamă, soție. Locuiesc pe o insulă. Mai bine de jumătate de an, vara e aici la ea acasă. Am în plan o carte de povești. Excursii. Să lucrez și eu ceva după ce mai crește piticul. Vreau să trăiesc și să mă bucur. 30-ul fără 2 (luni) și 7 (zile) mă găsește acolo unde nu credeam vreodată că o să fiu și știți e e ciudat? N-aș vrea să schimb asta pentru nimic în lume.

Dau leapșa mai departe Alinei și Dianei…Dar de fapt de ce împart eu aici dreptate? Să o ia cine vrea, e pe gratis 🙂

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;30 fără 2 (luni) și 7 (zile)&8221;

  1. M-ai ucis… O să fac leapşa ta, dar nu ştiu cât de curând.
    Am evitat să scriu pe blog chestii personale, în ultima vreme. Mă gândeam să îmi fac alt blog pentru ele. Mă voi gândi.

    Îmi place cum ai scris tu. De treaba cu Chicago nu ştiam. Bine, nu ştiam multe :D, dar le puteam ghici din alinierea Timişoara – Cluj – fum – Olanda – Viena – Germania – TM Base – Grecia… 🙂

    Mă gândesc, oricum primii ani trebuie documentaţi. 😀

    Apreciază

    • De nu venea din partea Ralucai, nici eu nu ma bagam 🙂 Dar n-am avut incotro… haha si acum, vazand reactiile pozitive de la atata lume, mai ca-mi place :)))

      Apreciază

  2. Pingback: 34 fără 5 zile | Aventuri în Ouzoland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s