Un Crăciun. Primul.

E Ajun de Crăciun, în casă miroase a prăjiturele (făcute de alții), băieții mi se odihnesc iar eu îmi plimb mintea departe. Tare mi-aș fi dorit să fiu la Timișoara anul ăsta. Să fiu acasă. Cu ai mei, cu mâncare făcută de mama, cu amandine și savarine de la Codrina, cu brad adus de tata și însoțit de exclamații „O!!! E mai mare decât cel de anul trecut!”, cu colinzi fredonate tot de tata, cu Dea și cu Ioka, cu aer rece de afară și parfum de zăpadă.
E drept, după ce s-a născut Ionuț și am împărțit sărbătorile, planul arăta așa: Crăciun acasă, la zăpadă și iarnă adevărată, Paște aici, la miel și la întâmpinat primăvara cu burta la soare. Anul ăsta însă planul a fost dat peste cap și promit, dar promit că nu se va mai repeta. De trei ani sunt aici și încă nici o dată din cele trei Crăciunuri nu am simțit cu adevărat că e Sărbătoare. Ba e prea cald, ba mâncarea lor nu-i ca a noastră, până și Moșu se lasă așteptat aici până de Anul Nou… Așadar până la anu’ când fie ce o fi om petrece acasă, românește, o să-mi pun veșmânt de veselie și îmi voi așterne zâmbetul pe față pentru că în fond, aici ori acolo, ăsta e primul Crăciun al piticului meu cel vesel și zglobiu, primul nostru Crăciun în 3.
Să fiți fericiți!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Un Crăciun. Primul.&8221;

  1. Pingback: Un Crăciun. Primul. - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s