Cu sufletul în pielea goală bis

Când mi-a venit ideea titlului ăstuia pentru postare de dinainte, care acum poartă alt nume (vezi „Dezbrăcare”) am stat nițel pe gânduri. Ăia de mă știu mai bine, îmi cunosc felul, sunt mai pudică când vine vorba de exprimări în public, nu mă lansez în expresii cu tot felul de conotații, nu îmi plac asocieriile de cuvinte care îți duc mintea în districtul roșu, sunt cuminte. Am ezitat nițel, după care am zis, hei, fie ce o fi, am 30 de ani, sună bine, să vedem acum comentarii. Și comentariile nu s-au lăsat așteptate. Dar nu din ălea de care voiam eu, care să-mi salute tupeul. Nuuuu.
Deea mi-a scris că a folosit același titlu cu vreo două săptămâni înainte la o postarea de-a ei și m-a rugat să-l scot pe al meu pentru că, da, nu-i o expresie întâlnită la tot colțul și e greu de crezut că ne-am gândit la fel și a ieșit același rezultat. Pe bună dreptate. Cine să creadă în astfel de coincidențe? Eu, pe plaiuri homerice, ea pe cele mioritice, două persoane ce nu s-au văzut niciodată, ce au stil în scris atât de diferit, au „inventat” aceeași expresie la două săptămâni distanță. (Iar eu am fost cea înceată, vă zic, spiritul grecesc e tot mai pregnant!). Ea a crezut că eu am zărit titlul că mi-a rămas în minte și l-am dat afară pe blogul meu fără să-mi dau seama. Ceva explicație psihologică există, da’ nu o cunoaște exact. Eu nici atât.
Știu doar că n-am citit-o nicăieri, că doar mi-a țâșnit în minte. Îmi amintesc și acu’ momentul în care ideea s-a trezit la mine-n cap (intervalul 14:30-16:00 cand Ionuț dormea dus și eu mă manifestam literar pe canapeaua din biroul soțului) și văd ca și cum ar fi fost ieri momentul în care am îndrăznit să o așez pe post de titlu.
Am acceptat însă să schimb titlul. Unu: pentru că tehnic e imposibil de dovedit că am avut același gând și doi: pentru că nu-mi plac polemicile (le evit pe cât se poate, nu-mi place să mă cert, să mă contrazic, să mă agit pentru chestii puerile. Eu știu ce sunt, ce pot și ce fac. Nu trebuie să dovedesc nimănui nimic, nu?)
Așa că vă dați seama, în clipa în care o tanti comentatoare s-a trezit să facă acuzații de plagiat și alte cele (sunt o falsoare, o nemulțumită căreia i se va lua darul etc. ) s-a trezit supărarea în mine. Nu sunt prietenă cu nici un fel de critică (cine e?) dar atunci când vine și pe nedrept, ofticarea mea atinge cote maxime. Știu, știu, nu-i semn de maturitate (nici nu pretind ca sunt!), felul ăsta de a vedea lucrurile nu o să mă ajute în viață, etc. am tot auzit întreaga teorie (de la mama) dar nu-mi pasă.
Așa că după ce am stat ofticată vreo trei zile și am analizat nedreptatea ce mi-a fost făcută (chiar am luat foarte în serios întreaga istorie care, între noi fie vorba, e o copilărie), am decis următoarele: o să instaurez dictatura la mine pe blog – nu mai primesc decât comentarii în formă de laude și osane! nu mai las pe nimeni să mă supere în spațiul virtual (sunt destui care o fac în viața de zi cu zi), cine are chef de acuze și scuze să le lanseze pe a lor pagină și să nu o mai inunde pe a mea. Să nu mă mai citească. Punct.
Până una alta, m-am calmat citind-o pe Deea pe care o recomand. Se joacă tare frumos cu vorbele…

p.s. Bis-ul din titlu’ a fost ideea Dianei. Nu aș îndrăzni să las nespusă treaba asta 😉

p.s. 2 Eu chiar cred în coincidențe. Întreaga-mi existență stă sub semnul lor, nu mă mai mira nimic.

Reclame

6 gânduri despre „Cu sufletul în pielea goală bis

Adăugă-le pe ale tale

    1. tacanita ai fost, tacanita ai ramas 🙂 nimeni n-a plagiat pe nimeni. se pare ca expresia asta a rasarit in mai multe minti luminate 🙂 intrebarea e: prima data a fost oul sau gaina? na, sa te vad 🙂

      Apreciază

    2. ia sa le scriu eu fostilor colegi de la faclia de cluj… haha, poate am mentionat eu expresia in urma cu vreo n-spe ani cand faceam practica pe acolo, cineva a notat-o si a folosit-o cativa ani mai tarziu. asadar, oul sau gaina? :))

      Apreciază

  1. Stiintific vorbind, parerea mea este ca oul a iesit prima data…dar, nu dintr-o gaina…DECI…..am gasit raspunsul: GAINA a plagiat !!!!!!!!!!…:))))))…..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: