!@#$^%&^*&(*)!@#$%

Azi sunt cu capsa pusă. Prea m-a lăsat toată lumea în pace zilele trecute, prea m-am adâncit în anonimat și liniște, prea bine, mult prea bine mi-a fost. Sunt în perioada de după conștientizarea unor chestiuni iar acum duc lupte cu mine – încerc să nu mă mai enervez din orice, să nu bag în seamă nimic din ce mi-ar putea strica buna dispoziție, dar e drept, sunt abia la început. Dacă vă întrebați care-i baiul acum, ei bine e unul mai vechi, care revine însă la intervale regulate. La început am crezut că-i tipic local, după ce am stat acasă două săptămâni l-am pus pe seama balcanismului (ne place să ne băgăm nasu’ peste tot), de câteva zile îs convinsă că-i sindrom internațional. Grija care îi frământă pe majoritatea (celor din jur) e mai nou, țineți-vă bine, când am de gând să îi fac un frate/ soră/ orice sănătos să fie, lu’ Ionuț. Și de aici până la o avalanșă de sfaturi (și capsarea mea!) nu-i decât un mini pas. E mai bine să mai faci unul mai repede ca să nu fie diferență mare între ei. Ar fi fost mai bine și mai devreme, ca să nu ții regim de două ori! (asta-i din categoria „pe cuvântul meu că așa mi-a fost zis”!!!) Cel mai bine e să faci țac – bam doi ca să nu te răzgândești. Oricum ești obosită, fă acuma încă unul și termină. Unde-i unul, mai încape unul și de ce nu trei? Dar poate că nu vreau? zic eu timid. Cum să nu vrei? Ce familie e asta numai cu un copil? Nu există! Trebuie! Îi musai! Ai 30 de ani, bagă tare acum și ai scăpat. Cum aud îndemnul cu „ai scăpat” simt că mă ia cu transpirații. De ce să scap? De ce e întreaga poveste o cursă contra cronometru? De ce îi musai să fie doi? Dacă eu nu simt că mai vreau (exact așa! Certați-mă!), dacă eu consider că am făcut unul pentru că la un moment dat l-am vrut, dar acum gata, nu am chef (exact așa, nu am chef!) să o mai iau de la capăt, dacă pur și simplu vreau să mă bucur de piticul meu fără să mă chinuie gândul că mai tre’ unul pentru că așa e social corect, ei bine … Știu și povestea cu e bine să fie doi, să nu fie singuri, că la o adică se au unul pe altul, sunt conștientă că sunt avantaje, la fel cum sunt și dezavantaje (există o întreagă bibliografie pe tema asta). Da, sunt o egoistă, am mai spus-o și o repet. Dă cu piatra dacă te simți tare. Dar nu mint când spun că la ora asta nu mă văd traversând alte 9 luni plus un an. Nu mă văd luând-o de la început. Ca să fim înțeleși ăsta nu-i ton decisiv. Nu o dau pe neîntoarse. Pentru că am un talent din a o lua în freză de fiecare dată când spun „niciodată”. Pur și simplu la ora asta prefer să-mi bat capul cu altele (isteriile lui Ionuț care încet încet descoperă lumea altfel decât o știa) decât să stabilesc dead line-uri de maternitate. Dar are cineva timp să mă asculte?
Așa că, la sfatul soacrei (v-am zis că e mișto doamna?) și al soțului o să respir adânc, o să fac un efort, o să tac (!!!) și să nu dau în obrăznicii (ia vedeți-vă în puii mei de treaba voastră!) în timp ce dau muzica (din capul meu) mai tare. Uf, deja mă simt mai bine…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;!@#$^%&^*&(*)!@#$%&8221;

  1. Mda, eu nu pot in aceeasi repriza sa scriu pe blog si sa comentez pe altele. Nu-i nevoie sa dau detalii 😀 😀 Acum cateva zile te-am citit pana la articolul asta, azi am scris pe blogul meu si, printr-o maaare minune, apuc sa iti scriu comentariul.
    Deci da, cunosc situatia, nu stiu daca la tine e de mai demult, la mine a inceput sa se intample de cand eram insarcinata!!! Musai doi! Cel putin. A, mai mult, mi s-a zis sa fac inca unul care sa semene cu mine!! Hello!! De ce?? Eu nu am inteles niciodata orgoliul asta, sa ai un copil care sa iti semene, da’ ma rog, nu-s eu tocmai cea mai frumoasa de pe planeta, poate de aia 🙂
    Tare mult semanam una cu alta! Si mie tare imi place de tine! :-* Sper sa apuc sa te citesc mai des, ca asa, citindu-te rar, cate n-spe articole deodata, nu apuc sa iti si scriu… Astept sa dorm si eu o noapte intreaga, pentru asta ai ura mea declarata! 😀 😀

    Apreciază

    • Hihihi, da da si mie mi se mai spunea inca de cand eram gravida, vorba aia, eram cu burta pana-n gura si deja se vorbea de inca unu :))) Da’ pe vremea aia eram parca mai greu de scos din sarite! Din fericire (zice tata-sau) haha, asta micu’ al meu seamana cu mine si da, i s-a zis si lui sa faca si o fata (de parca asa merge, pe comanda) care sa-i semene :))) Raspunsu’ lui a fost ceva intre: „Doamne feri” si „Vezi-ti de treaba, omule!” In ceea ce priveste chestia cu 2, 3 si cat mai multi, numa’ unu sa nu fie, unul dintre cele mai intalnite argumente a fost „Daca-s doi invata sa imparta, nu-s egoisti, blah blah” Well, eu sunt cel mai cel exemplu’ ca nu-i asa. Mai am o sora si sa fiu al naibii de as imparti ceva. Cu ea sau cu oricine. Iau insa cu placere orice imi/ mi se ofera. Pfui, afurisita sunt!:)))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s