Ba al meu e mai frumos!

N-am fost niciodată prea competitivă. Am avut și eu ieșiri ca orice om – deh, ego-ul, bată-l vina, dar nu m-am stresat prea mult pentru a arăta că pot / mă ține / trebuie să ies prima etc. De multe ori am preferat să stau pe dosu’ meu și să-i las pe alții să-și demonstreze talentele. În final s-a dovedit mai înțelept așa. Trăiesc de ceva vreme cu impresia că din punctul ăsta de vedere, al competitivității (superficiale, evident) țara în care s-a nimerit să locuiesc ne ia (pe noi, românii) fără drept de apel. Grecii – iar generalizez așa că reformulez: grecii pe care îi cunosc eu au ridicat epatarea și fala la rang înalt, se apropie din punctul ăsta de vedere de bănățenii mei. Cine are cea mai bună mașină, scumpă casă, de marcă geantă. Dacă s-ar opri la lauda cu obiectele din dotare poate nici nu m-ar fi sâcâit atâta. Dar tendința de a-și băga la înaintare progeniturile când vine vorba de laude și competiții între familii, mă supără la culme. Nu de alta, dar am și eu unul și oricât de greu de crezut ar fi nu aș pune pe umeri lui toate așteptările mele. Evident, sunt mândră de el. E un copil frumos, deștept, simpatic dar toate ăstea doar pentru că e al meu. Fiecare îl vede pe al lui la superlativ, nu? Și aici vine partea cea mai grea, una e ce simt eu, alta e ce-i transmit lui sau celor din jur. Fug de comparații, de remarci rasiste, de analize pe alți copii.
Am trăit zilele trecute, la locul de joacă, episoade de tot râsul. Discuții între mămici, bunicuțe, grecoaice get beget ce mi-au lăsat gust amar. Acu’ nu aș putea spune care-i atitudinea româncelor noastre când vine vorba de ale lor prunci. Am doar câteva prietene cu copii mici și, poate sunt eu norocoasă, dar toate sunt pe aceași lungime de undă cu mine. Nu comparăm și dacă o facem, e în glumă. Fără supărări, ofense, jigniri. „Cât timp are băiețelul?” mă întreabă mama altui băiețel supravegheat îndeaproape de soacră. „12 luni și ceva” răspund eu în timp ce mă țin după Ionuț – piticot. „Și umblă deja? Al meu are 14 luni și încă n-a pornit ” continuă ea. „Eh, nu vezi ce mic și slab e al ei!” comentează soacra de pe margine. „De ce? Nu-i dai de mâncare? De câte ori pe zi mănâncă?” M-am făcut că nu aud. Încep să fac treaba asta tot mai des…
„Al meu știe toate reclamele de la televizor! Cântă-i la tanti melodia aia cu parizeru!” își încurajează o doamnă fetița. „Nu vreau!” răspunde micuța pe drept. „Hai să vadă că știi! La un an deja a început să vorbească! Și știa și poezii! Al dumneavoastră de ce nu spune nimic?” Din nou, iau poziția mutului. Ce să spun? Al meu nu știe ce-i ăla televizor? Al meu aude trei limbi în casă? Tac, tac și bine fac.
„Vai ce mic e al dumneavoastră! Al meu are de-abia 10 luni și îl intrece! Lasă, poate crește…” comentează pe ton trist alta, de pe margine. Întorc privirea, mă afund în gândurile mele și tac. Aș putea răspunde, comenta înapoi, cu răutate, material pentru asta găsesc, dar nu pot, nu-mi vine să mă leg de alt copil. Ce vina ai ei că mamele sunt puse pe întrecere? Poate dacă ăstea spuse ar fi rămas la stadiul de discuții pe bancă, în parc, între mame necunoscute nu aș fi atacat cu atâta îndârjire subiectul. Nu aș fi generalizat. Dar am și eu prin zonă un specimen din ăsta, pus pe câștigat puncte (pentru ce?) care lovește pe sub centură. Fără minte. Și am tăcut. O dată, de două ori, încă mai tac. Pentru că un răspuns ar echivala cu implicarea mult prea multor oameni care nu merită să fie supărați. Dar asta nu mă oprește să (mă) aștern aici… cum bine știu, metoda mea de vărsare a of-ului fără a provoca victime …
Acum concluzionând (că între timp m-am răcorit), voi, că printre voi cele ce mă citiți sunt destule mămici, voi cum reacționați în situații din ăstea? Comparative și răutăcioase?

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Ba al meu e mai frumos!&8221;

  1. si io inghit in sec… de cate ori nu am auzit ca pruncii lor dorm toata noaptea, in timp ce a mea se trezea de doua ori… ca ai lor se intorc de pe burta pe spate de la 2 luni, iar a mea nici la 4 nu da semne ca ar interesa-o o astfel de prestatie… dar, pana la urma ce conteaza detaliile astea? pentru mine pitica mea e CEA MAI dintre CELE MAI

    Apreciază

  2. Exemplu 1:
    I: Al meu vorbeste de la 10 luni; al tau nu?
    R: Ba da dar numai in fata unui „public” de calitate.

    Exemplu 2:
    I: Al meu stie toate reclamele de la tv. Al tau?
    R: Si al meu ca doar el le creeaza.

    Exemplu 3:

    I: De cite ori pe zi maninca?
    R: Nu stiu exact ca-si ia singur.

    etc. etc.
    Garantat a 2-a oara nu te mai deranjeaza; lucru absolut ok pentru mine ca nu le simt lipsa, cu siguranta. Si sa stii ca nu glumesc. Te pup.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s