La recuperare

Dacă weekendul trecut aș fi avut cu noi un Ionuț cu măcar șase luni mai mic (când nu umbla, mânca exact aia ce-i dădeam eu, stătea aproape acolo unde îl puneam etc.), l-aș fi decretat pe bună dreptate, unul (sfârșit de săptămână adică) extrem de relaxant. Deconectată cu priveliști ca asta și ca asta cocoțați... Continuă să citești →

Reclame

Ostenită nevoie mare

Numa' ce am revenit acasă după un weekend luuuuung, departe de casă și neașteptat de obositor. Un botez în vârf de munte pentru care am mutat casa după noi, trei zile în 3, trei zile în care unul dintre noi i-a terminat fizic pe ăialalți doi. Nu dau nume că se știe el și sigur... Continuă să citești →

Am spus hop…

Într-un acces de stres cauzat de cele petrecute în Grecia, pe fondul sărăciei ce se prevede, m-a (re)apucat faza cu economisitul. Am făcut liste peste liste (cea mai plăcută parte) și am decis de unde tăiem. De ce nu avem nevoie și cum mă pot folosi de asta întru câștig(ul meu și al nostru). Să... Continuă să citești →

Țara arde și baba se piaptănă (în continuare)

Prinsă-n lumea din capul meu, trăiesc fiecare zi aproape la fel. Același program, aceleași probleme. Apuc să citesc presa de dimineață - și asta doar dacă mă trezesc eu prima, în timpul zilei rar mai prind câte o veste și cum televizorul e inexistent în viața noastră, sunt complet ruptă de realitate. În parc, la... Continuă să citești →

Piticii mei

Azi am avut parte de minute bune de râs de una singură ("râzi tu râzi, Harap Alb, dar parcă nu-i râsul tau...") citindu-l pe Andrei și regăsindu-mă în tot of'ul lui. Nici mie nu mi-a plăcut niciodată să ard gazu' de pomană (vorba unui drag prieten) și orice acțiune ar trebui, în opinia mea, să... Continuă să citești →

Facem schimb?

Am fost fascinată de când mă știu de vechituri. Am exploatat la maxim mereu orice ocazie de a cotrobăi prin cotloane întunecate și demult uitate, dulapuri, camere, cufere. Am ajuns să o disper pe mama cu întrebări de genul "Unde ai pus hainele tale de când erai tânără?", am devenit spaima rubedenilor în încercarea mea... Continuă să citești →

Din ciclul: dacă n-ai griji, îți dăm noi una (sau ba?)

În drum spre parc, la tura matinală de plimbare cu Ionuț. El pe bicicletă, eu la împins (bicicleta lui). Veselie mare, chiuituri. Aud pe cineva strigându-mă: "Domnișoară, domnișoară". Mă întorc. O doamnă cam de vârsta lu' mama, gătită și grăbită se apropie în pas vioi și în timp ce mă depășește îmi aruncă una să... Continuă să citești →

Limba noastră-i o comoară? Sau a lor?

În februarie s-au împlinit trei ani de când m-am mutat oficial în Grecia. De atunci am trecut printr-o groază de evenimente, am trăit multe, am învățat tot atâtea, am încercat să mă adaptez (dar între timp am renunțat), am încercat să înțeleg mentalitatea ăstora de p-aici (și sunt pe cale să o las baltă și... Continuă să citești →

Intro cu parfum de lene (ca după vacanță)

Am revenit "acasă" (chiar, câte "acasă" poate avea cineva?) de câteva zile bune și ne-am reintrat în ritm de parcă n-am fi fost plecați niciodată. M-am întors mai veselă și mai cu chef de miștocărit snobismele ăstora de aici: cele patru zile la Viena și ălealalte zece la Timișoara și-au făcut efectul. Am trăit chestii... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: