(Îmi) Caut răbdare(a), ofer recompensă

Am un copil fantastic. Am mai spus-o și o s-o mai spun. E cuminte, adorabil, vesel și plin de viață. Șmecheraș și încăpățânat uneori, așa cum sunt toți copii. Avem zile în care nu ne certăm deloc, sau mă rog, în care nu-l cert deloc. Avem zile în care face o tâmpenie după alta de nici nu apuc să mă dezmeticesc și atunci o țin într-o criză continuă. Strig la el, îl cert, el râde. Mă oftic și mai tare, de parcă uit că e doar un pui de om care vede în tot și toate joacă. Uit că degeaba mă enervez, mă las întunecată de nervi și oftici și frustrări și îl cert. Ridic vocea. Multe tonalități ridicate. De cele mai multe ori, după prima fază cea în care râde, își schimbă privirea. Se uită la mine cu ochii mari și începe să scâncească. Vine lângă mine, se lipește de picior și mă privește rugător. De multe ori, de prea multe ori nu las de la mine. Mă încăpățânez să-l văd ca pe un om mare. Să cred că pricepe supărarea mea.
Azi, după ce a alergat după mine prin bucătărie chiuind „mam mam” (în traducere: vreau mâncare) nu a vrut să mănânce. Nimic. Am făcut două feluri, ca să aibă de unde alege. N-a vrut nici măcar să deschidă gura. A întors capul a nu și nimic nu i-a putut schimba părerea. Am încercat, am fost calmă, hai, puțin, te rog, am pus la o parte prima farfurie, am încercat-o pe a doua. Nimic. NU. Am forțat, da, eu am forțat, MI-AM forțat copilul să mănânce! Rezultatul? Lacrimi. NU. Am ridicat vocea, m-am rugat. NU. I-am dat lingura în mână. S-a uitat la ea, a umplut-o și a răsturnat conținutul pe jos. NU. În momentul ăla am uitat de toate exercițiile de respirație, l-am scos nervoasă (da’ rău!) din scaun și l-am exilat la el în cameră trântind ușa. Ca să mă răcoresc eu. El, evident a început să urle. A ținut-o așa câteva minute după care, liniște. Am intrat. Mi-a adus o pernă (în traducere: vreau să dorm), a zâmbit și a încercat să se așeze pe piciorul meu.
M-am așezat lângă el și perna lui și am plâns cât n-am făcut-o de când îl am. Recapitulez: Eu, mama cool ce vreau să fiu, mi-am forțat, sau mă rog, am încercat să-mi forțez copilul să mănânce și când el n-a vrut l-am certat, l-am agresat verbal. Simt că sunt pe cale să devin ceea ce mă temeam cel mai mult că o să fiu. O mamă ca ălea ce-și forțează copii să mănânce, ca ălea ce nu pricep că și ei chiar
de-s mici, știu ce vor, ca ălea ce doar pentru că-s mame se joacă de-a dictatorii și cuvântul lor e literă de lege… Eu, mamă cool ce aș vrea să fiu, o dau în bară (scuzată-mi fie expresia) și apoi mă dau singură cu capul de pereți. Eu, mamă cool ce aș vrea să fiu, simt că nu mai am nici răbdarea aia puțină pe care o aveam cândva.
Acu’ respir adânc și scriu și plâng ca proasta-n continuare, ca o mamă cool ce aș vrea să fiu și nu-s.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;(Îmi) Caut răbdare(a), ofer recompensă&8221;

  1. oh please!!!! tu mai ai timp sa scrii :)) copilu’ tau te lasa sa scrii !!! (si nu-mi spune ca doarme, ca eu am avut zile cand dormea clara la pranz si tot n-am avut timp nici sa respir). please chill. enervezi alte mame. ai vreme sa fii cool cand mai creste un pic. toata lumea isi pierde rabdarea cateodata. sunt zile bune si zile proaste si pentru oamenii mari si pentru aia mici. nu trebuie sa ai tu tot timpul dreptate, dar nici sa-l lasi sa faca oricand ce il taie capul. nu mai continuu ca ajung la locuri comune. prefer sa ma repet: please chill! pup

    Apreciază

    • ma lasa si sa scriu, v-am zis doar ca-i fantastic piticu’ doar ca is eu o mama nitel isterica :))) cred ca am prea multe filme-n cap, las’ ca povestim noi mai pe larg cand ne vedem la cluj 🙂

      Apreciază

  2. Eu te inteleg perfect (as usual -si nici nu exagerez cu nimic, fantastic cum spui tu tot ce simt eu). Si eu ajung sa plang langa puiul meu dupa ce imi pierd rabdarea si uit (cum naiba uit?? ) ca eu nu-s stapana copilului meu (vorba aia romaneasca „eu te-am facut, eu te omor”), ca nu e proprietatea mea, ca e DATORIA mea sa o cresc daca tot am adus-o pe lume si, mai ales, ca acest copil are o personalitate proprie, are nevoii proprii, are stari proaste, etc.
    Pup mamica „cea mai cool”! :-* Esti cool tocmai pentru ca recunosti, stii tu ce zic ! 😉

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s