Impresii de călătorie, partea III (și gata!)

Ultimele trei zile la Timișoara au fost un fel de septembrie la final de iunie. Friguț, ud și cu vânt ce rivaliza cu ăsta de aici. Am profitat de ultimele momente cu baby sitter la discreție, m-am relaxat și am făcut planuri: cum să mă înalț peste toate cele (de aici) ce-mi provoacă nervi și zile amare, cum să văd partea plină a paharului, cum să închid ochii, să mă calmez și să mă bucur de ce am. Până să ajung înapoi acasă însă mi s-au șters din minte complet planificatele. Dau vina pe grevă, oboseală și pe Ionuțul care nu ar sta locului nici în ruptul capului. Miercuri dimineață. A doua zi de grevă în Grecia, eu pe picior de plecare în România. Sun la aeroport: „Zburăm”? „Zburați.” „La fix?” „La fix”. Ajungem la aeroport la nici jumătate de oră după cele discutate. „Zborul dumneavoastră are o oră întârziere. Veți pleca la 10:45”, mă anunță un domn simpatic. „Probabil că e mai bine să țineți căruciorul la dumneavoastră”… „O oră sigur rezist”, îmi spun calmă. Până să trec de control trece aproape jumătate din timp doar așa, aștptând la coadă, pentru că românu’ se grăbește, nu te-ar lăsa Doamne ferește să treci în față. Nici de ești gravidă, nici de ești cu pruncu-n brațe, cu siguranță nici de e în cărucior. Ajungem la poarta de îmbarcare (știți ce mișto e să urci cu ditamai căruciorul în brațe pentru că la Timișoara aeroportul are liftul lipsă?) și văd 12 în fața ochilor. Ora de plecare: 12. Așa că am petrecut aproape 3 ore cu piticul incredibil de vioi în pofida trezirii la șapte, alergându-l de la un ghiveci la altul, de la scările din dreapta la ălea din stânga, de la linsul geamului la scuturatul pubelei de gunoi și tot așa. După două ore am uitat de toate principiile (mele) de creștere și am încercat să-l montez în fața computerului cu niște desene animate. Vezi să nu. Așa că am continuat alergătura. Speranța mea cum că după atâta fugă va urma somn de voie de măcar câteva ore (echivalentul zborului) s-a năruit de cum ne-am așezat. N-a dormit și nici n-a stat așa că am continuat alergătura în aer. Aterizare, la ora la care ar fi trebuit să fim acasă, înaintea noastră sute de oameni și alte sute de valize. Dar pentru că (cel puțin) din punctul ăsta de vedere, grecii nu-s ca noi, am trecut grațioasă, în ritm de împins cărucior, în față. O oră mai târziu, în mașină, consortul s-a emoționat, a încurcat ieșirile și ne-a plimbat încă o dată prin fața aeroportului (unde pe cuvânt de onoare aveai impresia că se filmează ceva serial apocaliptic!). Am ajuns acasă unde ne aștepta mormanul de nisip, trotuare stricate și mult zgomot (a doua zi de dimineață pentru că miercuri a fost grevă!). Se lucrează de zor în continuare așa că zilele următoare o să continui cu încălcatu’ promisiunilor (din categoria: „eu așa ceva nu o să fac niciodată!!!”) și mă mut la soacră-mea, la curte și la malu’ mării. Un weekend ca al meu să aveți și voi!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Impresii de călătorie, partea III (și gata!)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s