(Nu)-s „acasă” și mi-e bine

Am plecat din satul meu cu o zi mai repede, marțea trecută adică. Greva de miercuri nu s-a mai ținut (grecii ăștia atât de dragi mie, nici de grevele promise nu se pot ține!) dar vai, nu m-am supărat deloc. Am câștigat o zi la Viena cu Maria mea de suflet. M-am bucurat de zilele cu soare de acolo, de revederi cu prieteni dragi, am realizat (ca de fiecare dată) că vremurile ălea de umblat noaptea din bar în club și de atârnat pe câte o canapea străină până dimineață cu Belle and Sebastian pe fundal sunt apuse și trecute (și în veci nu or mai fi la fel cu ăstea de acum, oricât am încerca să ne păcălim). Ionuț s-a bucurat și el de locuri de joacă mai altfel decât ălea de acasă, cu copii așa ca el, obișnuți cu praf și noroi, desculți chiar, fără mame stresate că picăăăăăă pruncu’ și se lovește, fără urlete nuuuu te urca, nuuuuuu pune mâna, nuuuuuu, nuuuuuu!!! Pești și porumbei, plimbări cu metroul, voie bună.
De luni suntem la Timișoara, alți prieteni dragi, ce nu m-aș mai da dusă. Stau aici, la cloșca mea cum s-ar zice și ioi ce bine-i. Scriu: pregătesc poveștile pentru cei mici și mai am o listă de altele, pentru oameni mari numa’ bune de pus pe blog (că-s al naibii de siropoase și originale, pe cuvânt!).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s