Negrule, negruțule, vedea-te-aș culoare!

Am ajuns acasă. Bucurie mare (ei da, mi-a fost nițel dor), soțul cu gura până la urechi. V-am pregătit surprize mă anunță el în drumul de la aeroport înspre Halkida. Ajungem acasă. Începe expunerea realizărilor: holul de lângă camera lui Ionuț arată ca unul de la o grădiniță. Puzzle-uri de lemn agățate pe perete, o tablă pliiină de magneți (piticul e topit după ei), ceva jucării de lemn cu bile (fac zgomot!!!) și din nou, magneți. Fiul meu e cu gura până la urechi. Eu la fel – casa e lună și bec. Un singur lucru îmi întunecă privirea: un munte de haine care ascunde ditamai fotoliul. Hm, am spălat tot, exclamă fericit crețul. Nu le-am călcat pentru că nu știam cum îți place să le… împătur, se scuză repede.
Nu mai calc, îi explic eu pentru a suta oară. (cum se face oare că bărbații aud numai ce vor și ce îi interesează? Ah, e reciproc spuneți voi? N-am știut…) Așa că încep să împătur și să le distribui la locurile lor (n-am mai avut răbdare până a doua zi, certați-mă!) Mâna îmi ajunge pe o bluză de o culoare îndoielnică. Un gri-petrol- urât. Uuuu, tricoul meu cel roz! Dialogul ce urmează e pe bune:
– Coooooosssta, strig cu foc.
Apare de după ușă cu mutra pleoștită.
– Asta nu-i culoarea inițială, așa-i? M-am gândit eu când l-am văzut, dar n-am fost sigur: așa o fost sau așa o ajuns? răspunde gâtuit soțul meu cel gospodin.
Mâna mea trece la altul. Fostul meu tricou preferat, alb cu o pisică rozalie imprimată-n față. Același gri-petrol-urât. Ridic o privire a la mamă-mea (prietenii știu).
– Nici ăsta nu era așa? întreabă mai mult din priviri consortul.
– Nu. Cum le-ai combinat la spălat?
– Exact așa cum ai lăsat tu scris! Rufele colorate împreună, rufele albe separat.
– Și pe ăstea două, alb – colorat și roz cu ce le-ai băgat?
– Cu hainele colorate! răspunde el ușurat.
– Definește colorate, încep eu interogatoriul, ca la școală.
– Păi albastre, verzi, negre… scoate el dintr-o suflare.
– Costaaaaa!!! Negre???
– Păi da, negrele nu-s colorate?

Între timp mi-a trecut oftica (vorba vine, tot cu gura până la urechi am stat) și încerc să realizez unde am greșit. Căci, așa cum mi-a atras atenția și soțul meu cel grijuliu, e vina mea. Trebuia făcută o listă detaliată care să cuprindă toate împărțirile de care au parte hainele colorate, mai închise, mai deschise, mai albe sau bej. La ce te poți aștepta de la cineva care încă nu pricepe că albul nu e doar alb ci e alb pur sau alb zahăr, alb cu reflexe albastre sau perlă? Sau care crede că gri-albastru-violet îi cam același lucru? Păi nu?

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Negrule, negruțule, vedea-te-aș culoare!&8221;

  1. hahaha, Alex, ce bine mi-a prins postul asta – e bestial/virgula/bestial 😛 daca ii mai spui lui Costas ca de fapt alb si negru sunt nonculori il ametesti complet de cap… oricum, stii ce se spune: straight men only know the basic colors, while women and gay men know the names of many shades of color. q.e.d

    Apreciază

  2. Pingback: Gospodinul |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s