Vreau de la Moș Crăciun…

… un vaccin anti prostie. Care să fie eficace chiar de doare. Serios vorbind, m-aș oferi voluntar întru testarea lui, poate așa îmi vine și mie mintea la cap și nu mai bag de seamă toate cretinismele ce-mi ajung la urechi. Sau poate ălea/ ăia ce debitează se vindecă. Cum vrei tu, Moșule…
Ionuț e răcit, vorba vine, e mucos. Probabil că a primit virusul de la băiatul cel cu părul creț adică tată-său care de miercuri încoace tușește și e cu pachetul de șervețele la datorie. Nu știu. Cert e că s-a trezit ieri cu mucii-n gura, scuzați expresia și până seara am tot șters la ei. Febră nu, doar nițică tuse cât să mă țină pe mine antenă (între timp urmez și eu calea mucoșilor asortată și cu durere-n gât) Când s-a aflat că Ionuț nu-i bine, au început să curgă telefoanele din direcțiile altor mame, sprijin la suferință. Pentru că eu mai nou nu mă mai panichez (ok, mai că n-am leșinat la prima lui febră și răceală, între timp mi-am revenit în simțiri și cu picioarele ancorate-n realitate) am luat tonul cel plin de stres al altora în glumă și la mișto. Eh, îi curge nasul, îi trece, nu-i mare lucru. Mă antrenez pentru la anul când merge la grădiniță și probabil va fi așa mai mereu. Eh, îi șterg mucii, stăm în casă o zi două, trece. Credeam că e de bun simț să nu îmi fac griji, e doar un copil, toți copiii, mai devreme sau mai târziu, au parte de din ăstea, le vrei ori ba. Când a răsărit întrebarea, „Băi, dar ce mamă ești de nu-ți pasă că-i bolnav? Te gândești să-l trimiți la grădi chiar dacă N-AI NEVOIE (!?!) știind că se va îmbolnăvi… Din ăstea nu o să întâlnești în Grecia…” la propriu, am rămas fără replică. Ce să explic? Că da, nu-mi pasă că a răcit, ei fix, pentru că a mai răcit și o să mai răcească? Și chiar de-l țin în casă până la 18 ani tot o să o pățească odată ș-odată? Că nu-l vaccinez pentru gripe și alte mofturi doar pentru că sunt de părere că trebuie să se călească nițel? Că oricât mi-aș dori să nu fie niciodată, dar niciodată bolnav, tot o să se întâmple? Că nu-mi pasă dacă o să se îmbolnăvească o lună, două, trei în primele episoade de grădiniță pentru că eu nu-l vreau crescut în borcan? Că nu-mi place să-l știu că linge toate gardurile și pune mâna pe toate gunoaiele dar accept faptul că doar așa învață și se călește? Că nu îmi pasa că bate vântul și nimic nu mă oprește din a-l lăsa să umble desculț?
Hai sictir! (de unde naiba mi s-a năzărit expresia asta???)
Ce mamă sunt? Una pe care dacă ați fi avut-o probabil că acum n-ați mai fi tremurat la fiecare adiere de vânt și nu v-ați fi mai vaccinat copiii contra tuturor posibililor și imposibililor viruși. Și mă repet, hai sictir!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s