Am geanta mea și mă mândresc cu ea!

Un oraș din afara Europei. Noi trei și un grup de alți zece. Printre ei, niște doamne. Din ălea ce aparțin periculoasei categorii „una suntem, alta vă arătăm”. Niște dudui care, îmbrăcate la moda fiind, cred că și-au câștigat locul înalt pe scara socială (marca ne face doamne!), individe atotștiitoare care își ocupă timpul liber urmărind (și încercând să copieze) viața vedetelor de televiziune, pseudo intelectuale pline de evlavie- dacă fac norma de x piese de teatru pe lună, las și biletele undeva la vedere, îmi crește cota în rândul interesatelor de cultură oh și altele, multe altele dar mă opresc până nu mi se face rău. Muieri pestrițe îmbolnăvite de idei și principii de doi lei: vreau să creadă lumea că am portofelul plin, vreau să creadă lumea că sunt vedetă așa că de-mi scutur capul precum calul (scuzați comparația, îmi plac mult caii!) o să se aprindă o stea cu numele meu pe vreun trotuar. Adică se ne înțelegem: n-am și nu-s.
N-am nici bani (câți aș vrea), nu-s nici vedetă. Dar îmi doresc mult ca voi să credeți că am și dacă se poate să mă și invidiați nițel. (nu că aș vrea să generalizez, dar e plină tarlaua elenă de exemplare din ăstea!)
Așadar, revenind la excursia de care ziceam, doamnele enumerate mai sus s-au trezit de cu bună dimineață (sejurul a fost scurt) ca să …viziteze. Un loc magnific, ni se spune, cu mirodenii și arome. Un rai al simțurilor. Ne prindem în horă. Mergem și noi. După o tură printre fantasticele – într-adevăr fantastice priveliști, ajungem și la momentul adevărului. „Dacă tot suntem aici, spune una, haideți să mergem să vedem și niște genți”. Urmează următorul dialog (pe bune!):
„Ce genți?” întreb încet, imaginându-mi obiecte făcute de mână, țesute sau chiar din piele, oh, ce bucurie!
„Genți de marcă!” spune o altă doamnă.
„De marcă? Furate?” întreb eu, naivă.
„Nu dragă! Contrafăcute! Eu vreau un xx” (o marcă faimoasă cu prețuri de la mii de euro in sus pentru un portofel)
Mă trezesc uitându-mă ca proasta și nu pricep. Arunc o privire către soț. Alt prost.
„Păi de ce să luați genți contrafăcute?”
„Că-s mai ieftine decât ălea de marcă și-s ca originalele, nu se vede diferența” mi se răspunde pe un ton din ăla, băăă, da chiar nimic nu știi?
„Da-s contrafăcute, nu-s originale!!” completează crețul cu râsu-n gât.
„Nici nu se vede că nu-s originale! Și-s de mai bună calitate decât ălea false din Grecia! Eu am acasă doar din ăstea!” explică duduia.
„Păi de ce să dai 200 de euro pe o geantă contrafăcută?”
„Pentru că-s mai ieftine decât originalele și au o calitate la fel de bună ca originalele și chiar par originale!!” îi răspunde exasperată doamna.
Soțul tace, tac și eu, zâmbim complici. Plecăm spre alte locații, mai demne de vizitat. Câteva ore mai târziu, zâmbetul se transformă-n rânjet când, la hotel, le vedem pe doamne cu prada. Vreo zece plase mari cu genți de marcă, contrafăcute. Pentru tot neamu’, că doar îs bune, de calitate și chiar par originale. Trăiască aparența și tot ce vine cu ea!

P.S. Decât un fals după o geantă de mare marcă, care oricât de reușit ar fi, tot fals e și tu o știi, mai bine o traistă de pânză originală. Cine pricepe e de-al meu.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Am geanta mea și mă mândresc cu ea!&8221;

  1. Pingback: Amintiri, amintiri | Aventuri în Ouzoland

  2. Pingback: Despre cărți și gâște proaste | Aventuri în Ouzoland

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s