Roboțicii îi șade bine cu roboțeala

Trezire la 7:30 – 7:45 (8:00 e din zilele în care sunt o norocoasă). Maaaamaaaa, maaamiii, maaammaaa, mam mam. Oliță. Mam mam. Spălat, îmbrăcat, mic dejun. Prima cană de lapte ajunge pe jos. Înainte de cafea(ua mea). A doua cană de lapte o bea cu paiul, eu țin cana. Ionuț râde. Pâine cu unt. Apuc și eu un colț, beau jumătate de cafea. Oliță. Citim trei cărți, se întinde după altele. (Ionuțule, iartă-mă mamă că le spun intimități). Facem paturile (eu fac, el trage), aerisim (ușa de la balcon deschisă, praștie și piticul p-afară!), îmi beau cealaltă jumătate de cafea. Eu povestesc de una singură, cu un ochi după el. Ionuț deschide sertare, scoate ce are de scos. Rămân pe unde la împrăștie, ca să le strâng am nevoie de a doua cafea. O beau repede, cu o mână strâng, cu alta-l îmbrac. Taaaai, taaaai se zbate din brațe-mi și o tulește înspre ușă. Mă îmbrac și eu. Cu un picior sunt după el. Se plictisește de așteptat și începe să reorganizeze cărțile din biblioteca mea. Ălea la care ajunge. Închid ochii și promit că nu țip ca nebuna. Până mă spăl pe dinți pornesc și mașina de spălat. Ionuț o aude, virează din sufragerie direct în baie și se plantează la butoane(le mașinii) lângă care tronează un semn interzis mare cât capul lui. Ionuț, te rog frumos lasă mașina. Dă din cap a nu (a nu-i voie! că doar știe) și totuși, o oprește și dispare. Îi pregătesc un măr, apa, leg un șiret, ce am uitat? Să fie bine uitat. Într-un final ieșim din casă, trag paltonul în lift, leg șiretul în fața porții. Mergem în parc, aleargă o oră, eu după el, mergem să cumpărăm una alta pentru masa de prâz (mai nou facem lista cu meniul săptămânal, îl trimitem pe creț la supermarket și economisim o groază de vreme!). Ajungem acasă, ies pe balcon la întins haine, tura a doua în mașină, Ionuț cu ale lui – de obicei scoate toate jucăriile și le împrăștie prin toată casa, bate-n geam și-l linge vesel în timp ce eu sunt afară (asta dacă nu mă ajută: un clește de haine la mine, unul peste balustradă) citim, magnetăm, ascunde mingi și mă trimite la căutat, facem de mâncare, dansăm. Ne certăm, ne drăgălim. Mai apuc să socializez, așa, printre rânduri. Să vă țin la curent. Prânz, somn. O oră de liniște. O oră în care scriu, citesc, ațipesc, ordonez (gânduri că de restul nu mai am putere și nici chef). Trezire, gustare de după amiază, altă tura afară sau joacă-n casă. Ne mai vine câte un musafir. Mai servim noi câte o vizită. În zilele bune, după amiaza, intră tata cel creț în peisaj. În alte zile bune, vine și bunica. În cele mai multe însă suntem noi doi. Seara, tata (da, seara e acasă!), baie, lapte, somn. Pentru el la 9, 9:30 pentru mine câteva minute mai târziu. Sunt un roboțel, fiecare zi e la fel. Rimează. Mai apuc să mă întreb: Oare de ce se folosește verbul „a sta” în combinație cu „acasă” și „copilul”? Mă gândesc mâine. Pauza s-a terminat. Mamaaaaa, mamiiiii, mamaaaaa.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Roboțicii îi șade bine cu roboțeala&8221;

  1. ma distrezi ca de obicei hihi.Savurez cu placere si nostalgie vitejiile lui Ionutz.O prietena ,mama de 6 copii mi- a spus ca mai greu a fost cu primul,restul s-au crescut singuri.Acum, la 48 ani isi termina dreptul,are ticuri nervoase,e slaba ca paiul ,dar radiaza.printre altele e si bunica:)).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s