Dacă eu nu te văd, nu exiști sau logica de supermarket

Primesc de la Alina zilele trecute misunea de a cerceta piața dulciurilor din Grecia cu un scop precis: biscuiți Oreo înveliți în ciocolată albă. Pentru necunoscători, biscuiții Oreo sunt niște divini! Biscuiți de ciocolată cu o cremă delicioasă, oh, deja simt cum mă iau regretele dietei decise de cu bună dimineață. Alina îi caută pe cei îmbrăcați în ciocolată albă peste tot prin Europa, așa că m-a pus și pe mine pe urmele lor. Primele două supermarketuri de cartier, misiune eșuată. La vederea sărăciei rafturilor cu dulciuri și alte minuni nici nu m-am mai obosit să întreb. Am lăsat supermarketul cu de toate, la final.
Raionul de dulciuri. O tanti aranja niște caramele în rafturi. Mă uit în stânga, în dreapta, dau de Oreo cei clasici, nici urmă de cei căutați. Îmi iau inima-m dinți și o abordez pe doamnă. „Mă scuzați, știți caut asta și asta” Se uită la mine de sus până jos și îmi arată raftul unde erau aranjați Oreo ăia pe care nu-i vreau. „Nu, nu din ăștia! Oreo înveliți în ciocolată albă.” Se uită la mine, se uită la raft și oftează: „Nu sunt!” „Da, am observat deja. Ați avut? Oare se găsesc în Grecia?” Nici n-am apucat să termin ce am avut de întrebat, doamna se înfoaie și se rățoiește (pe cuvântul meu că preț de câteva secunde imaginea ei s-a suprapus unei găini înfuriate!): „Dacă aici nu există, nu există nicăieri altundeva!” „Păi știți, o prietenă de a mea a mâncat deja și ea mi-a spus să caut Oreo îmbrăcați în ciocolată albă…” mai fac eu o încercare. „Draga mea” se îmbunează doamna privindu-l pe pitic (Ionuț în tot timpul ăsta a stat lipit de piciorul meu și și-exersat zâmbetele) „Dacă noi nu avem, înseamă că nu există nicăieri! Poate ai încurcat produsele” Mă uit la ea ca tâmpita, ea la mine, zâmbesc, zâmbește înapoi. „Doamnă, dar fata a mâncat, există, am văzut poză! În Franța parcă…” mai încerc eu (disperată de… poftă!) „Atunci du-te și caută-i în Franța!” răspunde găina continuându-și aranjatul rafturilor. M-am blocat* și așa am rămas.

* Eu sunt mai înceată în reacții mai ales când e vorba de nesimțire, prostie sau tupeu. Adică de mi se adresează cineva răutăcios/ nesimțit mă blochez. Nu pot sa reacționez în nici un alt fel decât zâmbind. Ca la două minute îmi vin mii de idei de răspunsuri, unul mai viteaz ca altul, asta-i altă poveste. În cazul ăsta nu mi-a venit încă nici un răspuns care să se ridice la nivelul nesimțirii găinii respective. Mai caut.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Dacă eu nu te văd, nu exiști sau logica de supermarket&8221;

  1. ru ti-am zis ca tu nu te-am mutat din romania. si nu o data:)) parca e tanti mitza de la managiznul abc de la parterul blocului meu:P
    nu mai manca prostii! mai bine bei cafea:P

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s