Brum brum, b(r)avo mama!

Teoretic sunt șoferiță de aproape 10 ani. Practic, de ieri. Am trăit mereu cu spaima că eu nu-s bună la volan. Că nu mă pot concentra în atâtea direcții deodată – pedale, schimbător, oglinizi, trafic, Ionuț etc. că sunt un anti talent când vine vorba de șofat și alte un milion de scuze pe cât de (penibile) acum, pe atât de credibile și convingătoare (să mă țină departe de mașină) atunci. Cât am fost în țară, n-am simțit lipsa șofatului ca pe un handicap. La Viena, nici atât. De când sunt în Grecia însă, treaba stă cu totul altfel. La început mi-am găsit alte posibilități de mutare dintr-o parte-n alta. La un moment dat chiar uitasem că am carnetul în portofel. Nu-mi păsa, mă foloseam de oricine ca să ajung unde voiam. La un moment dat mai apropiat de ziua de azi am folosit o mașină automată (eh, cu din aia pot oricând!) iar episodul mi-a deschis nițel ochii. Ce bine-i să mergi unde ai mers, când vrei și cum vrei. Minunea a durat câteva zile, am rămas fără mașină dar cu un gând (stupid): nu pot conduce mașină cu schimbător (pe care o avem deja) trebuie să cumpărăm una nouă, automată. Am trăit cu ideea asta încă un an, folosindu-mă când de unul când de altul. A, evident, nici nu am mai încercat să conduc ce aveam din clipa în care mi-a venit strălucita (și deloc ieftina) idee. Așa că am așteptat și am plănuit. În timp ce, așa cum spuneam, unu altul mă plimbau pe unde trebuia. Zdruncinoasă mi-a fost trezirea la realitate. Cică-i criză. Și da, avem bani de o mașină automată. Dar dacă-i dăm acolo, îi tăiem din altă parte. Plecările în primul rând vor fi afectate. Adică nu o să mai fie. Atât a fost de spus. Cu gândul ăsta am plecat la Timișoara. Mi-am luat inima-n dinți, am tocmit instructor și am pornit-o la drum. Când iar mi-au fost zdruncinate credințele și jur că m-aș fi dat cu toate de pereți. Am pierdut vreme și ani buni ca să exclam la final, eh, la naiba nu-i așa greu cum îmi aminteam. Am șofat o zi, două, trei. Am revenit acasă, mi-am pus consortul pe scaunul din dreapta și am pornit la drum. Nu-i greu deloc. La drum drept. La deal și la parcat și mai ales la parcatu-n deal, acolo e nițică problemă. Dar exersez și nu mă las. Toți s-au entuziasmat și încearcă să-mi facă viața mai ușoară. Soacră-mea a venit cu ideea schimbului de mașini, ca să-mi fie mai bine și să nu renunț de data asta!  Așa că am luat-o noi pe cea mică și nouă, ea pe cea mare și veche (v-am mai spus eu că-i cea mai cea?) și acum exersez. Și când îl văd pe Ionuț încântat cum le spune tuturor că mama, care până acum nu, nu brum brum, acum mama b(r)avo brum brum la bolan, mai că aș sta la volan de dimineața până seara! Brum, brum așadar!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s