Mostra(rea) continuă

Pentru că azi n-am avut timp de șezut dar din belșug timp de plictis (mental) și făcut o groază de gafe (de comportament) la ora asta îmi vine să mă iau la bătaie. Pentru că mă las condusă de sentimente negative, pun răutatea altora prea la suflet și mă înfoi mai ca un cozonac la cuptor. În loc să îmi văd de treabă – cine mi-a zis cândva că mai bine nu-ți pui mintea cu prostul pentru că sigur te va coborî la nivelul lui și te va bate cu experiența, știa bine ce zice, nu, eu mă încăpățânez să deschid ochii altora, să le explic penibilitatea de care dau dovadă, fețe triste și schimonosite ce sunt. În loc să mă fi cufundat în lumea cea frumoasă cu copil vesel și mobile vechi, găleți cu flori și pitici, povești pentru grăsuți și alte minunății, mă încăpățânez să cred că ce mi-e dat mie să trăiesc/ aud/ văd are un scop. N-are. Decât cel de a mă îndepărta de țel și scris și de a-mi provoca nervi nemărginiți. Descărcarea fiind așternută, vă invit să citiți un prim episod din ale mele povești pentru mâncăcioși. În premieră.

Pofticioşii atacă marmelada!

În fiecare dimineaţă, bunica pregăteşte micul dejun. 2 felii de pîine prăjită şi marmeladă asortate cu o cană voinică de lapte. Ionuț, nepotul cel mic, nu e prea mîncăcios. Strîmba din nas cînd vede pîine prăjită însă ar mînca marmeladă direct din borcan. Ioana, din contră parcă ar mai pofti la alte două felii de pîine. Nici nu apucă să termine ce are în farfurie și deja se gîndeşte la un tric ce ar putea să-i aducă o porţie în plus. “Mîncaţi şi mergeţi la joacă! Eu mă duc la piaţă să cumpăr una alta pentru masa de prînz” le spune bunica. Cei doi fraţi au rămas singuri. Ionuț priveşte plictisit farfuria cu pîine cu marmeladă. Îşi înfige degetul în prima şi îl linge marmelada pofticios. Ioana, care şi-a mîncat feliile de pîine dintr-o suflare se uită la el cu jind. “Dacă oricum nu mănînci pîinea nu mi-o dai mie?” întreabă ea veselă. Ionuț stă în cumpănă. “Dacă îţi dau ţie pîinea, îmi dai şi tu marmelada din dulap? Că nu ajung la raftul de sus…” spune el cu un zîmbet întins pe toată faţa. Ioana nici nu aşteaptă bine şi deja e pe scaun întinzîndu-se să scoată marmelada de unde o pusese bunica. “Cred că ar fi mai bine laşi marmelada pentru mîine” se aude o voce din dulap. E mama farfurie care ştie ce e bine pentru copii, doar are 12, familia farfuriilor e numeroasă şi au văzut multe la viaţa lor… “Nu, nu, acum o vrem! În fond, marmelada e făcută din fructe iar bunica ne spune să mîncăm fructe în fiecare zi!” exclamă Ioana pofticioasă.
Şi iată, cîte feluri de marmeladă are bunica. “Hai să le încercăm pe toate” spune ea, hapsână în timp ce scoate din dulap tot ce îi iese în cale.
Jumătate de oră mai tîrziu, cei doi au terminat de mîncat, toată pîinea şi toată marmelada! Ionuț a început primul: “Mă doare burta”. Ioana dă şi ea din cap: “Da, şi pe mine!” În timp ce unul se plînge mai tare ca altul, se aude uşa de la intrare. Bunica a venit acasă. “Ce se întîmplă aici?” spune ea văzînd borcanele cu marmeladă goale şi pe cei doi niţel cam palizi. “Păi am mîncat mai mult decît ar fi trebuit…” se destăinuie Ioana. “Şi acum vă simţiţi rău! Nici nu-i de mirare… nu v-am mai spus eu că orice mîncaţi trebuie să fie cu măsură?” spune bunica necăjită. “Şi marmelada, şi pîinea şi fructele… totul trebuie să aibă măsură. Nici prea mult, nici prea puţin…Acum, mergeţi şi staţi în pat pînă vă trece!” “Şi joaca?” întreabă Ionuț. “Joaca mîine! Ca să vă învăţaţi minte!” le răspunde bunica cu năduf.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s