Aș zbura și nu prea…

Primul zbor cu avionul l-am făcut când aveam puțin peste 14 ani. De atunci au trecut 17 ani și multe altele. Mai lungi, mai scurte, mai liniștite sau ba, dar cu siguranță dese. De vreo doi ani însă zburatul ăsta cu avionul îmi provoacă emoții. Nu din ălea de care ai vrei nu vrei când pleci la drum ci din categoria ălora urâte. De îmi simt stomacu-n gât numai la gândul aeroportului. Și cum (cred eu) cui pe cui se scoate am început să cumpăr bilete-n stânga și-n dreapta, poate poate or trece norii (din mintea mea) Vezi de treabă. Cu fiecare bilet cumpărat, frica mea capătă proporții îngrozitoare. În clipa în care am biletul în mână încep și gândurile. (nu, nu mă uit la filme cu dezastre aeriene, nici documentare și sar cu grație peste toate știrile în care cuvântul avion și prăbușit se întâlnesc într-o propoziție) În primă fază, discret, simt așa cum stomacul meu o ia în sus. Apoi, cu cât se apropie ziua de zbor încep să mă concentrez la altele, cum ar fi posibila îmbolnăvire a pruncului, șansa de a rămâne fără benzină sau cu mașina stricată în drum spre aeroport, eventualitatea ca alarma de la ceas să nu se declanșeze și să nu ne trezim și alte cele. În ziua în care trebuie să ne luăm zborul, stau cu sufletul la gură până mă văd în avion. Când sunt pe scaun, strâng bine centura și din dinți și intru într-un fel de transă din care mă mai trezește câte un gol de aer. Mi-e frică rău. Mi se taie picioarele și inima-mi bate ca nebuna și când Ionuț îmi arată câte un râu sau munte sau zăpadă sau, și mai bine, când suntem cu „capu-n ios” sunt într-o stare vecină cu leșinul.
Mâine plecăm la bunicii din România (și la Dea). Am sperat că de v-oi spune și vouă prin ce trec eu, s-or mai calma apele (tulburi din capul meu). Nu. Degeaba. Mă duc să mai citesc o dată, o singură dată prognoza meteo pe mâine…

Reclame

Un gând despre „Aș zbura și nu prea…

Adăugă-le pe ale tale

  1. iubita mea, e totul legat de Ninut. si eu de cand e Sash la fiecare zbor sunt ingrozita si ma rog sa ajungem safe la destinatie. sa aveti un drum bun si sa ne vedem cu bine! pusi!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: