Patru ore

Patru săptămâni fără internet acasă. Patru săptămâni al naibii de lungi. Ultimele două, cu un Ionuț la grădiniță și cu mult timp pentru mine. Cu musafiră de departe, cu loc pentru gânduri și pus țara la cale. Am intrat în altă etapă, copilul e la programul lui, patru ore pe zi, eu am timp să povestesc (în scris), să citesc, să-mi organizez drumul și cele ce vor urma. E ciudat să fac orice de una singura. După mai bine de doi ani jumate în care le-am făcut pe toate cu piticul pe la picioarele mele, mă simt nițel dezechilibrată dar în același timp bine. Așa de bine și mult mai bine decât îi este perims unei mame să se simtă fără pruncul ei. Cică nu-i bine să spui că îți place să ai timp pentru tine. Ca-i greșit. Nu-i frumos să respiri prea ușurată pentru că alte mame stau cu ochii pe tine și te judecă. Vestea bună e că mie nu-mi pasă de de spune unul sau altul. Vestea foarte bună e că patru ore fără pitic mă fac să fiu mai calmă și mai împăcată și mai pusă pe joacă în celelalte 20 rămase. Am nevoie de câteva zile de acomodare (prea sunt ca pe banda rulantă) dar mintea nu-mi stă în loc și am poftă de făcut lucruri frumoase… Cine s-ar fi gândit că patru ore pot fi așa de valoroase?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Patru ore&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s