Marea schimbare

Mereu mi-a plăcut iarna. Schimbarea orei – ooo, ce veselie, una-n plus de somn și leneveală! Frig afară, căldură și răsfăț pe sub plapumă, dimineți de duminică petrecute-n pat cu o carte bună și vânt care bate pe la uși. Mic dejun luat prin vreo cafenea la ore la care alții iau prânzul. Ce vremuri.

De când a apărut Ionuț în viața mea/ noastră multe s-au schimbat. Iarna înseamă mai multe zile de stat în casă – mai ales dacă plouă și nu se mai oprește, leneveală pe fugă, zile de duminică sau luni sau joi care sunt la fel, mic dejun luat la ore la care alții se întorc acasă după vreo petrecere.
Schimbarea orei? Coșmarul iernii. O oră de somn în plus? O fi fost pe vremuri ore multe și pentru zilele de acum.

Întuneric. Liniște. Maaaaaaaammmmmmmmmiiiiiiii! Deschid ochii. Un ceas arată 5:45. Altul 6:45. Sunt confuză. Cum naiba s-a schimbat ora? Mergem înainte? Înapoi? Care-i ora bună? Unde sunt? Maaaaammmmmmmmiiiiiiiiiiiii. Nu-mi place nici una dintre cele două ore. La naiba cu ceasul. Maaaaaaammmmmmmiiiiiiiiiiii. Unde-s mașinuțele? Trăzni-le-ar mașinuțe și tractoare și excavatoare. Maaaaammmmmmmmiiiiiiiiiii, unde-i păturica? Maaaaaamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. Mieunat matinal. De neprețuit! Cineva acolo sus sigur mă urăște. Mă ridic, se ridică și crețul, cât e ora? Prea devreme.
Intru în cameră. A vinit mami. Unde-s mașinuțele? Mă acoperă mami. Respir, inspir, respir, inspir. Care mașinuțe? TOATE! vine răspunsul. Scot o ladă de sub pat. Unde să le pun? În pat.
Le răstorn în pat. Mă duc să dorm, încerc eu. Nu, nu vrei, încearcă el. Tu nu vrei, vreau eu. Ies. Maaaaaaaaaaammmmmmmmmmiiiiiiiii. Îl găgălește mami pe Ionuț. Ioane, dormi! Sau joacă-te. Sau fă ce vrei. Mă duc să dorm. NU! Pentru o clipă uit de toate teoriile în care cred. Uit de tot. Îmi vine să-l strâng de gât, să-i fac orice numa’ să-l văd dormind. Ies. Maaaaaaammmiiiii. Miaună. Nu se oprește. Vreau să merg înapoi dar nu mă țin picioarele. Cad în pat. Mai aud un maaaaaammmmmmmmiiiiii după care, liniște. Se joacă Ionuț singur, zice el. Bine faci, zic eu. Închid ochii. Câteva secunde (minute?) mai târziu o luăm de la capăt. Mic dejun la 6 jumate. El e vesel, eu visez la duminici sub plapumă cu frig afară și vânt pe la uși.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s