1

Alexandra e la modă

Și pe când începusem să cred până și eu că al meu drum în clasa muncitoare s-a oprit cam în momentul în care am tras obloanele peste revistă (vă amintiți de Urban, nu-i așa?) iată că apar surprize la orizont. O doamnă m-a cautat în urmă cu ceva vreme. Mă știa drept Alexandra cu revista și a vrut să ne întâlnim. Are o pagină pe internet pentru satucul nostru și-i e tare musai sa introducă o secțiune de modă și lifestyle. Așa că m-a găsit și m-a chemat. Să-mi dau eu cu parerea o dată pe zi despre tot ce mișcă-n modă și trenduri, să aleg și niște poze și să public pe pagina ei. Lucrez când vreau, cum vreau, scriu despre ce vreau. Evident, totul legat de secțiunea mea, mânca-m-ar mama de trendy ce sunt (nu, tot eu sunt, nu vă speriați) Sună de vis? Ei da, cam este doar că întreaga acțiune în scris se desfășoară în minunata limbă greacă așa că e un efort, nu vă mint. Citesc tot felul de reviste glossy, caut în draci ce-i „in”, ce purtăm, când și cum, mai nou mă pricep și la unghii și machiaj (lucru mare pentru una care are în dulap un fond de ten, un rimel și trei nuanțe de lac roșu). Dar, așa cum spunea și doamna (care, de speriat, dar mă place, chiar mă place și mă ia așa de în serios de mă pleznește râsul nu alta! Vă spun, tot eu sunt EU, nu s-a schimbat nimic!) faptul că am un stil „proaspăt” (nu a văzut încă rochiile lu’ bună-mea, modificate, evident) și „diferit” (asta cam așa-i) și că am avut o revista miinuuunaattăăă (subscriu din toată inima) toate ăstea au făcut-o să mă vrea pe mine. A început și o discuție despre bani, moment în care m-am bâlbâit și-n stilul tradițional am zis, ei, lăsați să văd măcar o săptămână cum mă descurc. V-am zis doar că eu am rămas eu, nu?
Imediat trece și săptămâna, nu visez chiar la cecuri groase, dar, sigur se lasă cu o pereche de pantofi. Pe săptămână.

P.S. De povești nu am uitat. Aștept ilustrații. Voi așteptați până undeva după An Nou, am întârziat, iertare-mi cer! dar una vă promit: merită!