0

La final…

La final de an trag concluzii. Că așa-mi place. Acasă la mama, cu baby sitter la discreție, am timp de din ăstea. Ne-am reunit, adunat de peste mări și țări, sunt bine dispusă și cu chef de vorbă.
Am avut un 2012 frumos. Plin. Plin de Ionuț și de celălalt băiat cu părul creț. Minunați amândoi. Sunt la un pas distanță de publicarea primei cărți de povești. Ele, povestile mele cuminți, așteaptă la editura ilustrații pe măsură. De nu uitam înțeleapta vorbă „nu combina familia cu afacerea” ar fi fost deja în librărie. Dar nu-i nimic, mai târziu nu înseamnă niciodată. Simt eu, vorba fanei (se știe ea care)
că o să iasă împreună cu primele frunze, la primăvară. Să fie-n ceas bun!
M-am plimbat și anul ăsta, am avut vacanțe frumoase. În doi și-n trei. Am ajuns în Viena mea dragă de câte ori am poftit, am venit la mama și la tata, am fost în locuri noi. Am revăzut oameni dragi mie, am cunoscut alții care-mi îmbogățesc viața zi de zi, am scăpat de personaje care nu-și au locul în lumea mea.
Am crescut, am (re)învățat (să șofez!!!), am mai urcat niște trepte. Am și ceva de lucru (în postarea anterioara vă povesteam tare încântată. Între timp mi-a scăzut entuziasmul și mi-a crescut nivelul nervilor, revin cu detalii)
Și, ce-i mai important, am planuri tare simpatice. Care mă fac să zâmbesc și să țin capul sus. Nu, nu-i vorba de încă un copil 🙂
Per total, un an bun, așa cum l-am vrut. Să fie și ăsta, 13-le măcar tot pe atâta!
La mulți ani!

2013