4

Ce au în comun tractoarele și ceaiul de valeriană

Să fiu al naibii dar a fi parinte e așa de greu uneori! A fi părinte bun. Răbdător. Calm. Liniștit. Îi invidiez rău de tot pe cei care-și păstrează calmul și zâmbetul pe buze în orice situație. Da, sunt și exemplare din ăstea. Pentru ceilalți exista articole, teorii, metode de păstrare a calmului, metode de auto control și ceai anti stres. Beau mult din ăsta și citesc tot pe atâta. Dar uneori, uf, uneori e de-a dreptul imposibil să-mi păstrez calmul. Trezită la 7, Ionuț vrea să facă puzzle. Nici n-a făcut bine ochi și înșfacă cutia de puzzle de sub pat. O scoate și povestește singur. Da mami, îl fac pe ăsta și dupa aia vin la masă. Îl face pe ăla și încă două, ora trece, ne apropiem de opt, vreau să-l văd dus la grădi și să îmi adun gândurile. La îmbrăcat vrea să respectăm o anumită ordine, nuuuu, nu vreau bluza asta, pe aia o vreau. E de pijama, exclam eu! Pe aia o vreau! Din partea mea du-te fără, îmi zic (în gând, mamă bună ce sunt!) Plecăm într-un final, dar prima dată trebuie să pună la loc toate puzzle-urile scoase de sub pat. Le punem dragă, le punem. Amândoi! Cu mami. Da, amândoi. Plecăm. Patru ore de pauză în care umblu dupa clienți care au uitat că trebuie să ne întâlnim, scriu juma’ de text în timp ce pregătesc prânzul. Ajung acasă cu pruncul. Nu, nu vreau din farfuria asta, asta e pentru dimineață. Vreau să citim înainte de nani. Nu știu dacă vreau nani. Vreau cartea aia cu ochi. Care ochi? Ăia mulți și răi. Bum. Caută printre alea 100 cartea cu ochii mulți și buni. O găsim. Citim trei rânduri, vrea în pat. Cu toaaate mașinuțele. Nu încap. Să le facă mama să încapă. Ioane, nu încap. Vorbesc singură. Plânge. Ești furios? Da. Le vreau pe toate. Nu încap. Plânge. Convenim să punem doar câteva. Adoarme. Pauză. Trezire, îl preia ta-su. Respir, inspir. Vine seara. Nu. Nu vreau baie scurtă. Vreau baie lungă cu toate jucăriile. Până la urmă se joacă cu apă și hârtie. O umezesc, vezi mami? Văd mamă, văd. E așa de drăgălaș (ce face din mine pauza aia în care a fost cu ta-su!) Mergem la masă. Tu ce mănânci. Salată de varză. Vreau și eu. Nu, nu vreau. Tata ce manâncă? Salată de varză. Vreau și eu. Nu, nu vreau. Tu ce manânci? Nu vreau lapte, vreau apă. M-am udat pe halat. Și mama are halat. Ca să nu-i fie frig. Azi mama nu a avut mănuși. Acum o doare mânuța. Mami, ce mănânci? Salată de varză! Vreau și eu! Nu, nu vreau! Unde-s tractoarele care nu-s tractoare că-s de hârtie??? își amintește brusc. Ha? A luat de la bunicu’ niște coli cu roți, explică soțul. Pagini de agendă în formă de tractoare. Le găsim. Le pune la masă. Se udă. Le uscăm ca la coafor. Încet încet mă lasă nervii. Îi avertizez, o să încep să țip așa că acum inspir, respir. Nimeni nu-mi dă atenție. Mergem la nani. Realiniem mașinuțe. Vreau și tractoarele care nu-s tractoare că-s de hârtie. Unde le vrei? Lângă mine. Ionuț, se șifonează. Nu, trebuie să stea aici cu mine ca să arăm câmpul. Care câmp, Ioane? Ăla de pe pătură. Respir, inspir. Le pun aici (le împing mai spre capătul patului). Nuuuuu! Nu se văd roțile! Ionuț, se văd! Nu, să se vadă bine. Nu stă hârtia asta dreaptă orice-i fac, așa că bag roțile sub pătura, încerc eu să-l conving. Degeaba. Nu-i hârtie mami, sunt tractoare care nu-s tractoare că-s de hârtie. Le vreau aici. Dispar de lângă pat și mă dau cu capu’ de ușă. Pe bune. Hai mami, respiră, se aude Ionuț. Respir, inspir. Până la urmă le-am parcat între mașina de curățat drumul mică și mașina de curățat drumul mare. Mâine o luam de la capăt. Iupiii, cum ar zice iepurele din cartea aia cu ochii mulți și răi…

Anunțuri