Ce vezi sau ce-ti zic?

De când am copil, m-am schimbat mult. Ne-am schimbat. Am trecut de la obiceiuri care nu ne faceau bine la altele mai „sănătoase” și încercăm pe cât posibil să-l creștem pe ăsta micu’ în spiritul ăsta nou. Crețul meu cel drag a avut veșnic probleme cu greutatea, încă se luptă cu obiceiuri proaste care s-au lipit de el în copilărie și care nu-i dau drumul. Nu vrea să ajungă și Ionuț să se chinuie ca el. O mai ceartă-n glumă, în serios pe bunica și pe mamă-sa care mereu îl încurajau să aibă în mână „măcar un colț de pâine”. Am mai povestit eu și altă dată, aici mâncatul e sport național. Când se pun ăștia la masă, trebuie mai întâi să deschizi nasturele de sus de la pantaloni și apoi să purcezi la înghițit. Dacă mănânci mai puțin sau te saturi repede, cei din jur se îngrijorează: „Nu ți-e foame? Nu-ți place? Mai ia nițel!” și de obicei concluzia (pe care o trăgeau în cazul meu) era „E, nu-i de aici, încă nu s-a învățat cu mâncarea noastră!” Sunt de cinci ani aici, m-am învățat și cu mâncarea însă obiceiurile nu mi le-am schimbat. Nu mănânc niciodată până nu mai pot, mă abțin de la ciugulit între mese și seara las cina voinică altora! Soțul încearcă să-și schimbe obiceiurile și să le adopte pe ale mele iar Ionuț, Ionuț nu știe altfel. Mai avem și noi accese – câte un tort bun, înghețată, cartofi prăjiți (doar când mergem la masa la soacră-mea!) dar în general, alegem cumpătarea. Și opțiunile care ne fac bine în defavoarea celorlalte. Și așa îl creștem și pe cel mic. Pentru el e mai ușor, le ia pe toate natural, noi mai avem de luptat cu gânduri murdare care implică și vreo ciocolată de prin vreun dulap. Pentru el e perfect normal să mănânce nuci și stafide și alune nesărate când are poftă, eu mai visez uneori la ele trase-n ciocolată.

Acuma, după introducerea asta menită să-mi scoată din cap faptul că singurele dulciuri din casă sunt niște mere delicioase 🙂 mă apuc să-mi vărs of-ul strâns de zile bune. Că eu nu pricep nici în ruptul capului ce naiba-i în capul părinților când pun ce pun în pachetul cu gustarea copiilor la grădiniță. La cea pe care îl duc eu pe Ionuț – unde primesc de mâncare ce le trimitem noi, mămicile – fiind vorba de program scurt (de pe la 8:30-9 până la 12:30-1 ) apuc să mai trag cu ochiul, așa, ca o jurnalistă de investigație (ce am fost și nu prea). Iaurt (vorba vine, iaurt) cu biluțe, sandwich-uri cu tot felul de șunci și parizere și brânzeturi topite, croissante cu varii umpluturi. Ion își duce fructele într-o punguță și tare-i place să le combine cu nuci bune și stafide aromate, câte un biscuite făcut cu mânuța lui, sau un iaurt acru care-i dă parcă și mai multă energie.
Altă nedumerire de-a mea e mâncatul la teatru. De fiecare dată când am fost, prichindeii își cumpără la intrare pungi cu popcorn și chip-suri („al meu numai la teatru mănâncă așa ceva!!!”) și tot felul de sucuri de care numai numele a mai rămas. Mergem la teatru, nu la cinema, nu-i așa? Obiceiuri stupide pe care le vor căra după ei întreaga viață…
Cică peste câteva zile vom merge cu un grup de copii la teatru după care îi vom duce să mănânce la un restaurant (gen faimosul Mc in varianta grecească). Am belit ochii ca cepele, ce să caute copii de 3-4-5 ani într-un loc din ăsta? Și să mai faci și eveniment din întreaga acțiune? Păi dacă merg doar o dată la nu știu câte luni, ce se poate întâmpla? Că lor le place! Păi clar că le place, doar capătă lângă mâncare și o jucărie tâmpită, sunt copii, evident că le place. Dar asta-i datoria noastră, să le arătăm că se poate și altfel. Nu? Poate că totuși sunt eu cea dusă cu pluta. Sau poate că nu. Dar văd în jur atâția copii deformați și chinuiți de prea multe kilograme-n plus, și da, știu că doar „o singură dată” ăsta nu o să-i deformeze și mai tare și poate nici nu o să le schimbe obiceiurile alimentare în rău, pe vecie, dar pocnește-mă să mă trezesc (dacă-i cazul!) că nu pricep: DE CE?

Am fost făcută-n multe feluri, de la exagerată, băăă, da’ tu nu mănânci???, lasă copilul să încerce și el, cum adică are doi (DOI!!!) ani și nu mâncat cicolată și bombonele și sticks-uri și alte cele? Să vezi când o să dea iama-n ele, nu îl mai oprești. Ne-am asumat riscul. Acum are imediat trei ani, cunoaște multe, întreabă, gustă (aproape din toate) dar nevăzându-le în casă nu prea e interesat. Are mereu opțiuni. Știe că ieșim la restaurant și la final comandăm și desert, știe că dacă plouă și e urât afară stăm acasă și facem prăjitură și biscuiți, știe că dacă merge la bunica primește biscuiți sau câte o bomboană. Le vede pe masă, într-un bol ce tronează în centru și câteodată-i spune bunicii, să știi că o să iau una când plec (tare polticos băiat am:) Altă dată îi zice, azi nu vreau caramea sau, sunt zile când vrea două. Să le împartă cu mama. Nu fabulez. Serios, nu dă iama.
Și pe zi ce trece sunt tot mai convinsă că nu o să dea iama pentru că de aia are ochi, să vadă. Să ne vadă. Nu știați deja că ei, cei mici, fac de fiecare dată ce (ne) văd (pe noi făcând) și nu ce le zicem (noi să facă)?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ce vezi sau ce-ti zic?&8221;

  1. Da, Alexandra copii imita cel mai bine ceea ce vad ca facem noi adultii, si nu ceea ce aud ca trebuie sa faca! Legat de mancare si la noi sunt aceleasi principii ca la tine, si vreau sa-ti povestesc o intamplare ce a avut loc de curand la un party de copii cu mancare gen bufet suedez: eram cu fetita si-i pun pe farfurie ceva de mancare, iar la un moment dat ea vede salam si ma intreaba „mami, ce e asta?”, ii raspund ce este si ca daca vrea putem sa luam o feliuta sa guste, problema nu era fata, putin indiferenta daca gusta sau nu, ci un tip de langa noi care mi-a aruncat o privire gen „esti nebuna?, cum ai putut priva copii de gustul salamului???”, ei na, am indraznit sa-i privez de multe si bine-mi pare!

    Apreciază

  2. noi nici nu cumparam salam si alte din astea… ionut stie ce-s, a vrut sa guste la bunica-sa, dar pana sa ajunga la gura s-a razgandit … 🙂 ma bucur sa vad ca suntem tot mai multi care gandim asa…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s