Limba greacă e chineză

Primele săptămâni după mutarea sediului general în Grecia au fost cele mai grele. Nu pricepeam o boabă din cele spuse de cei din jur și mi se părea că toți se grăbesc atunci când vorbesc. Stăteam ca proasta și mă holbam în toate direcțiile, încercând să ghicesc vorbele celui din fața mea. Colac peste pupăză și alfabetul arată altfel, au trecut ani buni și încă înfund și confund i-urile lor care-s vreo cinci. Soacră-mea nu vorbea nici atunci nici o altă limbă, socrul meu le mai rupea pe engleză dar insuficient ca să ne înțelegem fără ajutor. Soțul meu care e printre cei mai puțin vorbăreți oameni pe care-i cunosc, evident, nu prea s-a omorât cu tradusul așa că de voie de nevoie am învățat. Am făcut ore de greacă cu o profesoară de engleză, am făcut ore de greacă și cu o româncă (am citit la basme cât n-am citit toată copilăria mea), o ascultam pe străbunica povestind (era convinsă că dacă vorbește chiar dacă eu nu pricepeam nimic, ceva, ceva tot îmi va intra în cap!) mă uitam la telenovele grecești (de fapt erau un fel de seriale de comedie recomandate de Maria mea dragă) și căutam să interacționez cât de des cu localnici. Privind în urmă nu cred că acum aș mai avea curaj să plec undeva și să o iau de la zero cu o limbă străină. Am lucrat cu diverși indivizi – jur, pentru o vorbăreață ca mine nimic nu-i mai rău decât să stau într-o cameră în care toți vorbesc și eu să nu pricep nimic! De zis, ce să mai zici? Pe vremea când am avut Urban-ul, revista mea dragă, ce vremuri, ce vremuri am învățat în două luni cât alții în doi ani, că era musai și nu se putea altfe. Între timp, au trecut cinci ani, și pot să spun că mă descurc binișor. De trebuie știu să și scriu iar crețul meu spune că și de fac greșeli – că mai fac, nu le corectează pentru că-s „fermecătoare”. Nu încerc să par de pe-aici și nici nu transpir în eforturi de a vorbi fără accent  (nu știu de ce dar, între noi fie vorba, când mi se spune „a, tu ești străină!” mie-mi crește inima de bucurie).

Singura problema – că deh, nu se putea fără, e incapacitatea mea de a face mai multe lucruri deodată. Încerc să repar lipsurile însă merge tare încet. De șofat și vorbit în același timp nu prea am putut la început. Românește poate, dar în greacă nici să-mi ții pistolul la tâmplă. Între timp, am rezolvat parțial problema. Vorbesc dar nu când parchez. Drept e că atunci când parchez nu mai știu bine nici o limbă… Dacă am în jur mai mult de doi oameni care fiecare o zice-n limba lui, după maxim 10 minute mă pierzi. Ai mei îmi vorbesc în românește, soacră-mea strigă ceva în grecește, crețul încearcă să-mi explice în engleză și mă sună prietena mea de pe tărâm german. S-a întâmplat, eram tare obosită și le-am răspuns la toți de nu m-a înțeles nimeni.

De vreo lună merg la gimnastică. La pilates, care-i ora mea de relaxare, nu am nici o problemă, fata ne vorbește încet, calm, rar, o plăcere. La body pump parcă așa îi zice, amețesc doar gândindu-mă. Muzică tare, mișcări rapide, instrucțiuni în greacă. Mâna dreaptă sus, piciorul stâng sus, ridică genuchi, sus, jos, în stânga în dreapta. Pe lângă faptul că mă coordonez ca o găină beată, de cele mai multe ori până să-mi dau seama ce am de făcut, se schimbă schema. O mai aud și pe instructoare cum ne zice, da’ le zice prea repede și prea pe limba ei, „Varvara! Iar ai încurcat picioarele!” (nu știu de ce mă strigă așa, am corectat-o de vreo două ori dar nu s-a prins așa că Varvara am rămas!) „Ridică piciorul drept! Nu! Ăla-i stângul! Mai repede, stop, schimbă!” Muzică tare, oboseală mare, data viitoare sar lecția și merg să alerg de una singură, fără instrucțiuni. 

Un lucru e sigur, oricât mă plâng și oricât de greu e uneori (încă nu pricep nimic din ce-mi spui dacă o faci pe deșteptul cu mine!) mă tot gândesc, dacă nu aș fi aici, cine ar mai scrie episoade din ăstea, de legendă? Vă amintiți? https://ouzoland.com/2010/04/01/rama-și-macu-sau-bunu-tinu-superstar/

 

 

Reclame

Un gând despre „Limba greacă e chineză

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: