Plouă, plouă, plouă

Știți diminețile ălea leneșe și ploioase? Când afară se aude vântul și știi că e frig și tu ești în casă, sub plapumă, te întinzi bine, îți faci o cana mare de cafea și te bucuri de vreme din căldura locșorului tău? Ce-mi plac mie diminețile ălea. Miros de cafea, pâine prăjită, apa care curge afară și cer întunecat. E opt dimineața, am treabă abia de la 10, respir, inspir și… da… mă trezesc. E ora 7. Ionuț a început să-și caute mașina mare (bine măcar că e mare!) și fără roți pe la șapte juma’, mic dejun, fulgi în toate direcțiile, curățăm masa de lapte, cineva se distrează și e în formă maximă. Nu, nu-s eu. Ne pregătim de grădi, oh, vreau bluza aia cu „camama de bozat”. Cu aparatul foto adică.
– E la spălat!
– Vreau să văd.
Vede.
– Ne îmbrăcăm acum?
– O vreau că nu e murdară.
– E în coș de trei zile.
– Te rog mamili, o vreau.
Vă rog, nu aruncați cu pietre. E abia opt dimineața și afară plouă frumos.
Cizme de ploaie eu și el. Pelerina, umbrela, ghiozdanul („Ionuț, e greu! Ce ai băgat în el?” „Niște avioane.” „Câte?” „Toate!”)
Înghesui cheile în buzunar, umbrela într-o mână, Ionuț din care se vede doar nasul, în cealaltă. – Vreau să duci tu umbrela mea și să o ții să nu mă ude. Și vreau să fug prin bălți.
– Fugi când venim acasă de la grădi, fugi cât vrei. Acum mergem pe trotuar, te țin de mână și te uiți la drum.
Plouă, plouă mărunt dar nu suficient de mărunt. Suntem undeva între o ploaie sănătoasă și niște picături. Ionuț povestește, cântă ceva cu niște pițigoi, râde de unul singur, evident, se uită după bălți nu la drum, scapă umbrela, ne aplecăm să o luăm, se împiedică și alunecă. Râde. Râd și eu (da, am și haine de schimb în ghiozdan!) Se ridică: „maaami, am lunecat și mai vreau!”
„Ionuț, te uiți te rog la drum!”
Mergem cât mergem, apuc să văd balta din groapă, prea târziu ca să deschid gura. Îl simt cum își scapă mâna din a mea și țac, săritură-n înălțime, pleoșc, apă. Multă. „Mami, ai văzut? Am sărit în ditamai balta!” Strâng din dinți – mai bine decât să-l strâng de gât, nu? îl iau de mână, cobor la mutrișoara lui: „Ionuț, sari în drum spre casă, ești uuuuuuuddddd!” strig eu (da, am strigat!). „Nu mami, nu mai sar, am sărit!”
Parcurgem ultimele minute liniștiți (distanța casă – grădi e undeva la 5-10 minute)
Ionuț cântă și la un moment dat îmi spune: „Știi, acum sunt foarte atent și la drum că altfel alunec!” Acum. Minunat. ‘Neața și vouă!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Plouă, plouă, plouă&8221;

  1. vai ,Alexandra , si azi l- am rugat frumos pe Vic in drum spre scoala, sa lase bulgareala pana dupa masa si ieri l- am rugat la fel!!Si ii spuneam si inainte sa va plimbati amandoi cu schnellbahnul….dar s- a tavalit acum seara, pe partiutza din Mauerbach, cat i- a poftit inimioara:)).noapte buna !!

    Apreciază

    • nici nu stii tu ce-mi aminteste Ionut al meu de Vic al tau… ca nici unuia nu le tace gura :))))) mergea si Vic pe strada si numa’ povesteaaaaaaa si Ionut face la fel!:)))))

      Apreciază

  2. dar acum Vic savureaza si el cand ii citesc de Ionut al tau:)).Eu rad cu lacrimi….iarta-ma.Va pupam.Si mai dormiti si voi oameni buni mai mult sambata dimineata,e iarna, tractoarele hiberneaza si ele!!!

    Apreciază

    • chestia cu dormitul… cred ca pe la 16 ani – ai lui adica :))) orice smecherie incerc (il culc mai tarziu seara de ex) nu da rezultat. sambata si duminica e cocosu’ casei ;))))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s