Oglindă, oglinjoară…

Zi de primăvară la noi, mă trezesc foarte bine dispusă, Ionuț e vesel și el. Ieri am fost la teatru, la Atena cu grădinița: copii, părinți, voie bună. O duminică frumoasă, plină de revelații pentru mine, evident, o să revin cu o poveste în zilele ce vin!
Ne urmăm programul, piticul la grădi, eu la ale mele, după ce m-am trezit de-a binelea îmi vine pofta să-l văd pe crețul tată așa că fac un ocol și, înainte de a porni spre casă, trec pe la el pe la magazin. Înăuntru, pe un scaun, o băbuță se odihnește și povestește cu soacră-mea. Mă vede, salut și eu, încep să povestesc una alta cu soțu’ când aud pe fundal discuție:
– Cine-i fata? întreabă bătrânica.
– E nora mea! răspunde soacră-mea.
– Aaaa, e … străina? continuă băbuța cu o tonalitate a vocii mai joasă.
– Da, răspunde soacră-mea. Alexandra e din România.
– Ha, bine măcar că arată ca o grecoaică! Că acum e plin de străine pe aici, și-s negre și urâte, vai de mine, ne iau toți bărbații. Cu ce le fură mințile oare? Măcar asta a voastră nu pare să fie străină.
Și dă-i și dă-i, spune ea ce spune, eu încerc să mă concentrez la cele spuse de creț (care în continuare îmi vorbește în engleză) și să-i șterg vocea din fundal, brusc, îmi amintesc ceva și o întreb pe soacră-mea (în greacă). Baba se uită la mine, se uită la soacră-mea și-mi zice: „A, vorbești și bine, nu ești proastă!” Mă înfundă râsul (vedeți ce politicoasă-i românca?) și dau din cap, „Da, da, vorbesc și nu, nu-s proastă.”
„E, să știi că ne-ai luat unul dintre cei mai buni băieți! Tare bun băiat ți-ai găsit!”
„A găsit-o!” mă scapă soacră-mea. Eu zâmbesc, ies, dispar. Îl sun pe creț câteva minute mai târziu și-l întreb: „Auzi, chiar a zis că arăt ca o grecoaică?”
„Da!”, spune el râzând. „Dar nu te stresa prea tare, cred ca a vrut să-ți facă un compliment și nu, nu arăți ca o grecoaică. Arăți mai bine. Că doar de aia m-am lăsat luat!” (știe grecu’ ce să zică, nu?)

p.s. Nu, nu trăiesc deloc cu impresia și stererotipul româncele sunt cele mai frumoase, etc. Doar că, potrivit gustului meu, țara în care mă aflu nu are printre cele mai arătoase exemplare. Repet, e doar chestie de gust.

Reclame

5 gânduri despre „Oglindă, oglinjoară…

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: