Între o macaroană și o dungă pe perete, cugetări…

Iuuuuu, ce mă disperă până la dezgust oamenii cărora le este mai dragă ordinea-n casă decât propriul prunc. Asta declarație, fiți atenți, vine de la mine, un control freak - nu dorm până nu-mi pun toate pernele de pe canapele în ordine, perdelele tre' să stea la dungă și detaliile mele culese de prin piețele... Citește în continuare →

Reclame

Mereu e loc și de mai rău…

Ieri mă plângeam de zile reci și de stat în casă, de un Ionuț pus pe prostii și azi, azi am căpătat un capac pentru plângerile (stupide) de ieri... Toată noaptea am dat la rațe, să mă ridic în picioare nici nu poate fi vorba, mă simt ca după o beție cruntă și colac peste... Citește în continuare →

Motivul pauzei

Las în urmă o săptămână tare lungă. De duminica trecută piticul s-a umplut de muci, marți l-am dus afară, a alergat ca un cățel scăpat din lesă așa că s-a pricopsit și cu tuse, joi au ajuns ai mei și vineri crețul cel mare s-a pricopsit cu o infecție alimentară ce l-a ținut toată sâmbăta... Citește în continuare →

Copiii de azi, adulții de mâine…

Stau de zile bune și nu-mi revin de pe urma unei întâmplări. M-a întristat rău de tot și m-a pus pe gânduri. Urâte gânduri. Am ieșit în parc, eu, Ionuț, o prietenă grecoaică. Într-un parc din alt sătuc frumos de pe malul mării. Zi cu soare (din ăla cu dinți, dar te mai uiți?) Ionuț... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: