Copiii de azi, adulții de mâine…

Stau de zile bune și nu-mi revin de pe urma unei întâmplări. M-a întristat rău de tot și m-a pus pe gânduri. Urâte gânduri. Am ieșit în parc, eu, Ionuț, o prietenă grecoaică. Într-un parc din alt sătuc frumos de pe malul mării. Zi cu soare (din ăla cu dinți, dar te mai uiți?) Ionuț fericit nevoie mare că poate să fugă – fiind împrejmuit locul de joacă, sare, e cel mai vesel copil. Se cațără pe niște structuri de lemn, chiuie, povestește de unul singur. Adună câte o piatră, privește înspre grupul de copii (vreo patru, cinci, toate fetițe) râde-n soare. Nu se apropie pentru că așa-i felul lui, stă pe margine și se bucură de unul singur. La un moment dat merge la tobogan, urcă treptele și mă strigă. „Le spui tu fetițelor că vreau să mă dau și eu?” Încep să râd, mă îndrept către el, e așa o zi frumoasă, îi spun, hai mai piticuț, spune-le tu, în greacă, sunt aici, cu tine. Râde și el, dă să spună ceva, aud o voce lângă mine. Patru ani să aibă pitica? Se uită la noi și apoi le spune celorlate fetițe, pe ton serios, de om mare ” Vai, unii oameni nu pricep că dacă trăiești în Grecia trebuie să vorbești grecește! Fiecare-n țara lui!” Patru ani? Cinci? Mi s-a făcut pielea de găină. Ionuț se uită la ea, la mine, la ele, râde, nici nu cred că a realizat ce a trecut pe lângă urechea mea. Mă uit în jur și caut cu privirea, mă-sa îmi zâmbește. Eu nu. Mă uit la pitică și-i spun în grecește: „Vrea să se dea și băiețelul, îi faceți loc?” Înțepenește. Dispar toate una câte una…
Mă gândesc acum la ce-o să-mi mai fie dat să aud. Mie ca mie, dar Ionuț? Ce fac eu cu Ionuț? Cum îl feresc de proști și ignoranți? Cum îi explic? Că nouă nu ne pasă că ești albanez, negru, pakistanez sau grec? Sau român, sau bulgar? Că eu, orice ar fi, nu rostesc în direcția lui nici un cuvânt în altă limbă decât a mea? Gânduri grele – capac peste alte vorbe auzite la supermarket de la o doamnă binevoitoare (eu îi vorbeam lui Ionuț în românește, ta-su în greacă și noi doi, între noi, engleză că așa vrem!) „Bietul copil! Îl amețiți de tot! Doar în greacă să-i vorbiți că doar aici locuiește!”
Mă mai obosesc să dau explicații sau doar o ignor?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Copiii de azi, adulții de mâine…&8221;

  1. si mama ce zice?dupa o iesire in parc si asa o intrebare l- ai cunoscut pe Vic…ieri mi- a scris prima lui poezie despre primavara in limba lui normal:)).bucurati- va de soare si mare cat e piticul mic,sa creasca mare si voinic.si daca seamana cu tine(macar pe jumate:)),ajunge si pe ..Marte!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s