Și un episod de azi…

Am ajuns acasă cu piticul. Îi citesc, îl pun în pat. „Cred că o să mă mai joc puțin și adorm mai târziu!” spune el. „Cum vrei!” zic eu. Ies din cameră, merg și eu să mănânc în pace, intru la verificări peste un sfert de oră, Ion e în vârful patului, cu un munte de șervețele umede în brațe, o șterge de zor pe Daisy! Respir una buna și adâncă și-l întreb „Dar chiar trebuia să le iei pe toate? Unul cred că ar fi fost suficient!” „Pe toate le-am vrut” zice el. „Dormi?” întreb „Imediat!” răspunde el, așa că mă dau dusă (după ce, evident, iau cu mine toate șervețelele și schimb fața de pernă că era udă bine) Ies din cameră, trec alte zece minute, îl aud vorbind singur. Mai trec cinci aud pași pe hol, apare lângă mine. „Vii să îmi schimbi scutecul?” întreabă mutrișoara cea dulce. „Vin!” Mergem în cameră și mă ia cu leșin. Patul e leoarcă, saltea, plapuma, pernă, căței, Daisy, hainele de lângă pat, mocheta. „Am udat și-n spatele patului dar nu mult că nu mi-a ajuns apa!” Mă uit la el, ăsta glumește? Râde. Respir, inspir, respir, inspir, strâng din dinți și mă pocnește un vuiet de plâns din ăla, din ăla adânc de nu-i pot pune stop. Ionuț începe să râdă, eu plâng si mai cu foc, vine să-mi dea o mașinuță. „Ia-o mami tu, ia tu mașinuța!” Mie-mi vine să-l iau pe el și să-l arunc pe geam (da, recunosc, gânduri violente mi-au traversat mintea mai ceva ca mașinile de cursă!) Mă apuc să strâng: totul e ud (câtă apă o fost în sticla aia???) băltoacă în spatele patului, respir, inspir. E gata strâns, Ionuț pe jumătate adormit începe să miaune nu vreau să dorm, îmbracă-mă. Mă opresc și-i spun „Sunt așa de furioasă de-mi vine să plec în lume! Vreau să merg în cealaltă cameră să mă liniștesc și vin să te îmbrac! Stai în pat, stai pe lângă, stai unde vrei, eu merg să mă liniștesc!” Începe să urle mai cu foc, nu, nu vreau, nuuuuu! Nu vreau să pun mâna pe el pentru că mă tem că o să-l strâng de gât nu alta (da, acum după ce m-am liniștit, știu și eu, e doar apă!!!) plec din cameră, vine după mine, urlă, urlă, îmbracă-mă, nu dorm, șterge-mi mucii, urlă, urlă, mă trezesc urlând și eu, lasă-mă, TE ROG, lasă-mă! Îmi vine să plec în lume, lasă-mă! Nu mă lasă, ia-mă-n brațe, vreau să dorm. Plângem amândoi. Se urcă-n pat, îmi dă obrazul la pupat, adoarme. Eu am un ghem în suflet și nu mă simt nicicum. Mama ei de apă…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: