Dilemă la ceas de seară și un răspuns inocent

Ajungem acasă de la grădi, Ionuț coboară de pe bicicletă, se uită la mine foarte serios și-mi spune: „Când o să fiu mare o să fiu negru, o să cânt la chitară și o să mă căsătoresc cu prietenul meu Nicolas”. Eu m-am uitat la el, el la mine și a repetat cele spuse. „Ok, zic eu. Nu cu Myrto?” „Nu!” zice el. „Cu Nicolas!” Tac și trecem în cameră. Nu vreți să știți ce-i la mine-n cap. Revăd episodul de săptămâna trecută când, după o vizită la vecina de sus, Ionuț mă întreabă din senin, „Dar mami, nenea, nenea unde e?” „Care nene?” „Nenea lui tanti de sus!” „A murit” zic eu. „Cum e aia? Ce înseamnă a murit?” „Nu știu cum să răspund acum, m-ai luat pe nepregătite, ma lași câteva zile să mă gândesc?” (am scos-o până la urmă la capăt, paralele între un desen animat pe care îl vede, ceva ceva a priceput și nu l-am speriat deloc, zic eu)

Ionuț se așează la citit, repetă cele spuse mai devreme. Îmi dau seama că treaba cu negrul a pornit de la faptul că duminică mergem la un festival de gastronomie și artă la Ambasada Africii de Sud (știi, acolo o să fie și oameni de altă culoare, ca și cei văzuți în vacanță, suntem toți egali, pentru tema asta de casă am fost tare pregatită!) Chitara i-a intrat de curând în minte, nu-mi pot da seama cum de a unit cele două subiecte. Chestia cu Nicolas însă mi-a dat de gândit. Nu i-am dat mare importanță în ochii lui însă mi-am dat mie de lucru și de gândit. Cum explic? Ce zic? „Păi cum ce îi zici? Că e anormal, e o boală și că bărbații se însoară cu femei!” comentează repede soacră-mea. „Nu cred nici că-i anormal, sigur nu e o boală și sunt o groază de cazuri în care bărbații sunt cu bărbați și femeile cu femei” mă răstesc eu (la subiecte din ăstea, îmi sare țandăra foarte ușor!) „Păi atunci nu-i explici, îi zici doar că cei mai mulți sunt femei cu bărbați și gata, îl lași pe el să își facă o părere” continuă ea mai înmuiată. „Păi tocmai asta e, prin țările pe unde circulăm noi o să mai vadă și bărbați cu bărbați și femei cu femei. Oare nu pot să-i spun așa cum i-am zis de fiecare dată: unii oameni sunt altfel, vor alte lucruri, nu toți suntem la fel, normalul tău poate nu e și al meu? Dar asta nu ne face mai buni sau mai răi?” Femeia înghite-n sec, nu poate să mă înțeleagă și nici nu-i cer. La mine-n cap gândurile se învârt ca mașinile în ora de trafic. O analizez, o rotesc, îmi doresc să fiu prin Olanda pe undeva (prietenii știu de ce) și să-mi fie mai ușor să-i explic unui puști de trei ani că fiecare e liber să trăiască așa cum vrea… Între timp îl întreb, așa într-o doară, „măi Ioane, ce înseamnă să te căsătoreși?” „Păi înseamnă că te joci toată ziua cu excavatoare și mașinuțe și mănânci biscuiți și ciocolată, dar numai din aia albă că aia neagră îmi face alergie!”
Bun, mă umflă râsul de-a binelea, mă liniștesc instantaneu și da, mai am timp să caut explicații.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s