Nebunie la pătrat

Joi, 9am, pornim de la Viena înspre Timișoara. Eu, sor-mea și copiii. Doi. Ionuț - 3 ani și 2 luni. David - 1 an și 5 luni. "O să doarmă pe drum de nu o să-i putem trezi!" spun eu încrezătoare. Doar tot așa s-a întâmplat de fiecare dată când am făcut traseul. Pornim la... Continuă să citești →

Reclame

Ne jucăm de-ascunselea pe văzute…

O duminică în casă. Toți trei. După citit, desenat, jucat baschet, fotbal și momente de stat și plictisit împreună vine soțul cu ideea: "Hai Ionuț să te învăț un joc! Tu ieși din cameră, eu iau mingea, o ascund și tu o cauți! Vrei?" "Daaaaa!!!" strigă Ionuț încântat. Iese din cameră, îl strigăm, apare cu... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: