Măi mami…

Am ieșit de dimineață la cumpărături: eu, Ionuț și nelipsita Daisy. În drum spre casă, Ionuț cu chef de viață își trage mâna din mâna mea și o ia la goană. Pe trotuar. Văd așa într-un moment de groază strada în fața noastră, încep să țip după el, se întoarce către mine fără să se oprească din alergat, râde. Îl prind din urmă, cu doi pași înaintea străzii, dau drumul la isterie. Mă privește serios, trecem drumul de mână, se zmucește din nou pe celălalt trotuar și o ia la goană, de data asta însă nițel mai încet. „Iooooonnnnuuuț, oprește-te ACUM!” Se oprește, mă privește serios: „Da’ de ce, mami, de ce?” Încep eu cu textul, suntem pe stradă, nu vreau să fugi pe stradă, ăștia merg ca nebunii cu mașini și motociclete, e periculos, vreau să umbli nu să alegi!” Încheiem discuția, mă rog, monologul, ajungem acasă și vine la mine. Mă trage de fustă, semn că e momentul să cobor la nivelul lui. „Mă ții puțin în brațe?” Îl iau în brațe, își pune capul pe umărul meu apoi îmi ia fața în mânuțe. Eu plutesc. „Îmi pare rău că m-ai certat!” Mă bufnește râsul: „Îți pare rău că te-am certat sau că ai fugit pe stradă?” „Îmi pare rău că te-am supărat nu că am fugit!” Eu reacționez pe tonul meu certăreț: „Ionuț, e periculos să fugi pe stradă! Știi doar!” Se uită la mine și toată fața e un zâmbet. „Măăăi mami, dar eu nu am fugit pe stradă! Eu am fugit pe trotuar! Mă opream eu la stradă!” Are un accent așa de dulce și mă înmoaie de tot cu măi-ul ăla aproape șoptit. Au trecut trei ceasuri bune și încă nu mi-am revenit 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s