Vai de tractorul meu…

Ionuț strânge bani în pușculiță. Când zic "strânge" nu o dau pe sens figurat ci la propriu. Strânge monezi de peste tot. A încercat bunicul să-i ofere și niște bancnote, le-a refuzat politicos, el vrea doar bani adevărați. Adună bani ca să-și cumpere ba un tractoraș nou, ba o mașinuță. De vreo lună strânge bani... Citește în continuare →

Reclame

Trippin’ (nu, nu-i de râs!)

Bunica soțului e preferata mea. Are 87 de ani, un simț al umorului incredibil de dezvoltat și e mai deschisă la minte decât majoritatea locuitorilor din satul ăsta în care trăiesc. Dintr-o mulțime de fețe cunoscute, pe ea o aleg ca parteneră de discuție oricând. E înțeleaptă, simpatică și cu picioarele pe pământ. Își respectă... Citește în continuare →

Mărturisire

Răsfoiam zilele trecute niște bloguri în căutare de lecturi bune și mi-au rămas ochii pe o întrebare: Care-i cartea care v-a schimbat viața? Și am stat și am gândit-o nițel și am realizat că vai, am o groază de cărți care-mi plac la nebunie, pe care le-am citit și recitit și nu mă mai satur.... Citește în continuare →

N-am!

E trecut de ora 22 și-s trează de la 6:45. M-a trezit Ionuț cu chef de puzzle 3D. Știu, dureros moment de duminică dimineața tare mai ales dacă nu-ți place să faci puzzle. Acum aud cum mă strigă patul și perna dar e musai, musai să vă povestesc întamplarea întâmplărilor. O să o povestesc înainte... Citește în continuare →

Déjà vu

Retrăiesc momente petrecute în urmă cu exact trei ani. Pașaportul lui Ionuț a expirat, e nevoie de altul. Alergătură după hârtii, funcționari unul mai sictirit ca altul, 34 de grade în septembrie și poftă de toate ăstea - deloc. Am ajuns la poliție zilele trecute să iau lista cu documentele de care-i nevoie. Intru în... Citește în continuare →

Pic, pic, pic…picătura mea!

Am avut parte de un august plin. Cu ai mei părinți aici, cu sor-mea și familia ei, cu probleme din toate părțile. Cea mai mică și nesimnificativă - un fel de cireașa de pe tortul necazurilor a fost cea care mi-a scos cei mai mulți peri albi. Încă tremur când îmi amintesc și mai ales... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: