Pic, pic, pic…picătura mea!

Am avut parte de un august plin. Cu ai mei părinți aici, cu sor-mea și familia ei, cu probleme din toate părțile. Cea mai mică și nesimnificativă – un fel de cireașa de pe tortul necazurilor a fost cea care mi-a scos cei mai mulți peri albi. Încă tremur când îmi amintesc și mai ales când dau nas în nas cu vecinul, proprietarul magazinului de la parter. Mă vede într-o dimineață: „Alexandra, plouă la mine-n atelier” (stau la primul etaj, sub apartament e magazinul dânsului – are tot felul de produse din marmură, ghips etc.) Aproximăm noi cam de unde ar putea să vină apa – baie!!! și sun urgent instalatorul. Mi se părea mie de ceva vreme că parcă vine un miros ciudat dinspre pereții lipiți de baie, crețul insista că mi se pare așa că i-am dat pace. Și să te încrezi în nasul lui! Instalatorul apare, strânge niște siguranțe: „Se scurgea apa pe lângă ele! Și atâta s-a scurs până a ajuns sub gresie și s-a tras și în pereți! Dar acum le-am rezolvat!” A doua zi dimineața, nenea de jos mă strigă iar: „Alexandra, picură în continuare! Și picură și din altă parte!” Sun iar instalatorul, vine, verifică vana, mă pune să închid apa. Să o țin închisă o zi. O închid, nu mai curge. O deschid la loc, nu mai curge. Instalatorul se minunează, nenea de jos și el, eu încep să-mi pierd răbdarea. Doar nu s-au reparat singură problema! „Închide numai apa de la vană și golește găleți cu apă în ea! Să vedem de-i problemă la scurgere! Nu da drumul la robinet, ia apă de la bucătărie!”, îmi spune instalatorul. Câtă apă? întreb eu cu ochii cât cepele. Cât mai multă! La fiecare jumătate de oră câte patru găleți! Cea mai caldă săptămână din august, plimb găleți cu apă prin casă. Nu curge la vecin. Deschid robinetul și observ un firicel de apă pe sub baterie. Îl sun pe instalator. Curge din nou jos, la vecin, curge și pe lângă baterie. Vine instalatorul, strânge ceva, schimbă o chestie din miniatură din cauciuc, pleacă. Continuă să curgă pe lângă baterie și jos. Sun din nou instalatorul, revine, strânge, vrea să plece, îi arăt pe perete cum curge, își dă seama că n-a strâns ce trebuia strâns, revine pentru a n-șpea oară și rezolvă problema. Sunt cu nervii-n pioneze, e cald, vară în Grecia, lumea merge la plajă eu stau să țin evidența. Picură? Mai picură? Iar picură?
Întreaga poveste – pe care voi ați citit-o în două minute! – s-a desfășurat pe perioada a două (!!!) săptămâni. Am stat atârnată-n balcon să-l aștept pe vecin să-mi spună de plouă-n atelier, l-am așteptat pe instalator – de unde naiba curge?, când venea instalatorul, nu era vecinul la magazin și tot așa. Până la urmă problema au fost niște câlți, sau mă rog, lipsa lor. Apa se scurgea pe unde apuca, mai ales pe sub faianță și apoi, discret, jos. Au trecut alte două săptămâni, îmi revin încet încet. Îl văd pe vecin cum stă în ușa magazinului și am impresia că în orice minut o să-mi spună că-i pică tavanul de la apa din baia mea. Îmi zâmbește și răspunde fără să-l întreb „Se usucă. Nu mai picură!”

Anunțuri

Un gând despre &8222;Pic, pic, pic…picătura mea!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s