Mărturisire

Răsfoiam zilele trecute niște bloguri în căutare de lecturi bune și mi-au rămas ochii pe o întrebare: Care-i cartea care v-a schimbat viața? Și am stat și am gândit-o nițel și am realizat că vai, am o groază de cărți care-mi plac la nebunie, pe care le-am citit și recitit și nu mă mai satur. Dar care, care dintre ele mi-a schimbat viața? Care mi-a deschis drum nou și m-a pus pe gânduri și m-a făcut să văd lumea cu alți ochi? Care m-a urmărit cu îndârjire până am recitit-o? Și încă o dată? Și am înțeles-o și reînțeles-o? Și pe care am discutat-o și am subliniat-o și am interpretat-o? E simplu. E una singură.

Ionuț are trei ani juma’ și o spun cu mâna pe inimă, nu am fost de la început așa. Așa cum sunt acum. Când a apărut el, eram înconjurată de alte convingeri. Că e mic și nu știe, că trebuie să-l bag într-un program, să mă țin pe poziții ca să nu se transforme într-un răsfățat, să-l mai las și să plângă că nu pățeste nimic, că de fapt, ei, copii sunt de mici niște manipulatori și nu-i bine să le dai nas. Să le arăți tu cine e șeful. Citisem așa, pe apucate ba una ba alta, auzeam discuții, dar nu simțeam că mă regăsesc în nici o tabără, prea toate mi se păreau cumva extreme. Nu-mi găseam calea în șuvoiul nebun de informații de toate felurile, fă așa, fă altfel, atașament, independență, training, CIO, lasă-l să plângă, nu-l lăsa, ia-l în brațe, nu-l lua, alăptează-l, nu-i nevoie, ridică-l să învețe să stea, ridică-l să învețe să umble. Cu unele chestii simțeam că da, așa e, o simt eu că e ok să fie așa, cu altele mai puțin, Doamne, ce greu e să fiu mamă. Și pe când eram eu mai confuză și mai aruncată-n toate părțile, Ionuț avea deja cam un an juma’, mi se părea că nu fac nimic cum trebuie, că nu-i cum simt eu că trebuie să fie, am primit un e-mail cu o Carte.
Jesper Juul – Your competent child. Ok, voi ăștia care mă cunoașteți, știți că-s explozie de entuziasm când îmi place mult ceva. În cazul cărții ăsteia, vă spun cu mâna pe inimă, entuziasmul care m-a cuprins nu poate fi descris. Doar simțit. Sufletul meu ajunsese Acasă. Pentru prima dată, citeam ceva legat de părințeală și auzeam cum mintea mea face click. Cum se așează toate piesele acolo unde trebuie. Click, click, click. Am citit-o o dată, apoi încă o dată, mai pe îndelete. Am luat-o pe capitole. Am stat și mi-am privit copilul și mi-am dat seama că nu există reguli, ca nu-i musai să fiu perfectă. Am învățat că a fi părinte e o treabă care durează o viață întreagă și e în regulă dacă greșim, dacă ne reparăm pe parcurs.
Și de atunci, de când l-am descoperit pe Juul, am intrat în altă lume. Am descoperit o cale care mi se potrivește. Am descoperit o mulțime de alți autori care m-au uns la suflet (Alfie Kohn, Magda Gerber, Lawrence Cohen, Michael Thompson), zeci de bloguri din care învâț zi de zi ceva, grupuri de oameni ca mine. Și am învățat că niciodată nu e prea târziu să schimbi ceva…

P.S. Evident, m-am apucat de citit. De recitit. Vouă ce carte v-a schimbat viața?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Mărturisire&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s